Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Milano – 31st b’day

Pentru ca de cativa ani buni ziua mea ma prinde mereu la birou, am zis ca anul acesta as vrea sa fiu in concediu, fara niciun task, mail de verificat sau telefon de dat. Si pentru ca eram si in cautarea rochiei de mireasa, am zis ca Milano ar fi o destinatie buna pentru toate cele pe care le voiam a face intr-o saptamana de sfarsit de ianuarie.
Am ales sa zburam cu un low cost, Blue Air, dar a fost o alegere pe care cu siguranta nu o vom mai face. In Bucuresti erau -15 grade C, in Milano  ne aspteptau +17 grade C si doar gandul acesta ne-a facut sa rezistam in frig pe aeroportul Baneasa (bine ca s-a inchis acea autogara de provincie, ca aeroport nu se putea numi). Am plecat cu 3 ore intarziere, deoarece personalul de pe aeroport nu a putut face fata cu verificarile tuturor calatorilor. Am trecut de controlul vamal dupa vreo ora si jumatate si am fost urcati in autobuzul ce urma sa ne duca pe pista unde era avionul, insa am mai stat si acolo, in frig, vreo ora. Ajunsi in final in avion, deoarece mai erau calatori neimbarcati, a trebuit sa ii asteptam, evident cu usa avionului deschisa si evident pe acele -15 grade cate erau la ora 7 dimineata.

Nu mai are sens sa descriu majoritatea ocupantilor avionului care mergeau “la munca” in Italia, ce fel de munca, doar ei stiu. Tot ce stiu e ca in Milano la fiecare colt de strada, era un conational care cerea intr-un pahar cativa banuti, daca nu-i dadeai se tinea scai dupa tine, iar daca te auzea vorbind in romana clar nu mai scapai de el.
In avion era galagie, manele de la telefoanele conationalilor si miros de ceapa si bere, unii isi serveau micul dejun adus de acasa (fie vorba intre noi, nu prea stiu cum au trecut de controlul vamal cu toate acestea, dar nu mai are sens sa ma intreb…)
Am ajuns pe aeroport in Milano de unde am luat un autocar contra a 7 euro / persoana pana in oras. Am ajuns in final la hotel, dupa un zbor ce m-a istovit mai mult decat cel de 7 ore pana in New York.
Aveam rezervare la un hotel foarte aproape de celebrul bulevard de shopping Corso Buenos Aires. Ajunsi la receptie am fost intampinati de niste indieni, initial am crezut ca am gresit hotelul, dar nu. Chiar acolo rezervasem. Pffff, zic doamne unde am ajuns? Totusi camera a fost ok, curatenie si totul era schimbat zilnic. Ne-au vazut pasapoartele si ca suntem din Romania si ne-au cerut o suma de bani garantie, desi pe site-ul hotelului nu scria nimic, cand am facut rezervarea nici vorba de asa ceva. Ce mai conteaza, venisem in concediu sa ne simtim bine, nimic nu ne putea perturba starea.
In aceeasi zi am mers la Dom si am mers pe jos pentru ca eram la fix 2 statii de metrou. In Milano, in acel sfarsit de ianuarie era aproape primavara, erau 18 grade C cand am ajuns deci o vreme de colindat si vizitat.
Am ajuns in Piazza Duomo, aici se gasesc Domul din Milano, Palatul Regal si Galleria Vittorio Emanuele II. Este situata in centrul orasului si aici se poate ajunge foarte usor cu orice mijloc de transport. In Piazza Duomo se gasesc magazine de lux si restaurante ce servesc o multime de delicatese intr-un decor foarte placut. 
Piazza Duomo
Am petrecut ceva timp jucandu-ne cu porumbeii, care erau foarte prietenosi, iar daca le dadeai ceva de mancare, te invadau. La propriu!
ma imprieteneam cu porumbeii
au aflat ca le dau biscuiti
totul e ok, avem biscuiti pentru toti
invazia porumbeilor
toti porumbeii voiau biscuiti
sa zburam cu ei…zic
si porumbeii tot veneau
hei amice, ne imprietenim?
Cea mai importanta atractie din Piazza Duomo este chiar Catedrala din Milano, care atrage toate privirile cu arhitectura sa gotica. 
Piazza Duomo
Domul
Domul intr-o zi insorita de ianuarie
Domul este a doua biserica ca marime din Italia si a treia din intreaga lume (depasita numai de San Pietro din Roma si de Catedrala din Sevilia), adaposteste cea mai mare colectie de statui de marmura de pe mapamond si este incununata de chiar simbolul orasului – Madunina (mica Madona), ce ne priveste din cel mai inalt punct al Domului.
detaliu Dom
Construirea ei a debutat in 1386 si a continuat cu unele intreruperi, pana cand Napoleon a ordonat finalizarea ei, in 1809. Astazi, catedrala cuprinde 3.400 de statui, 135 de turnuri si 96 de capete de balaur. Biserica este cruciforma si are cinci abside si 40.000 de locuri pentru credinciosi. In fiecare an, in mai si septembrie, o bucata din crucea Mantuitorului este luata de catre episcop din locul in care este pastrata si expusa credinciosilor.
statuie in Dom
Chiar in centrul orasului Milano, chiar intre Duomo si Teatrul Scala din Milano, se gaseste Galleria Vittorio Emanuele II construita intre anii 1860 si 1870. Poate fi numit si mall de shopping, dar este unul foarte elegant. Tavanul aflat foarte sus este facut din domuri de sticla si fier. Galeria atrage o multime de italieni si turisti deopotriva, care vin aici pentru a face cumparaturi, pentru a manca si bea ceva sau doar pentru a se plimba si a admira magazinele de lux. Datorita functiilor multiple pe care le indeplineste, Galleria Vittorio Emanuele II, a fost supranumita camera vietii din Milano. 
vedere Galleria Vittorio Emanuele II dinspre Piazza Duomo
happy
intrare Galleria Vittorio Emanuele II
prin Galleria Vittorio Emanuele II
Galleria Vittorio Emanuele II este acoperita cu vitralii
Imediat la iesirea din Galleria Vittorio Emanuele II, se afla Scala din Milano si este poate cea mai importanta opera din lume si dispune de un proaspat renovat auditoriu din catifea rosie.
Scala din Milano
statuia lui Leonardo da Vinci de la Scala din Milano
Din pacate, Scala cea originala, a lui Verdi a fost distrusa de bombele celui de-al doilea razboi mondial (ca si Teatrul National din Bucuresti, de altfel), dar a fost reconstruita de dirijorul Arturo Toscanini destul de repede dupa incheierea razboiului, in 1946.
 
Intr-o alta zi am mers spre alt obiectiv turistic si poate cel care atrage cei mai multi turisti in Milano si anume: capodopera lui Leonardo da Vinci – Cina cea de Taina. Intre anii 1495 si 1497, Leonardo a pictat aceasta capodopera a confuziei si tradarii pe peretele salii de mese in vremea cand Santa Maria delle Grazie era o manastire Dominicana. Fresca lui Leonardo a fost numita “cea mai trista opera de arta din lume” – in parte datorita faptului ca s-a deteriorat chiar dinainte de a fi terminata, probabil si din cauza ca preotii isi pregateau masa aici.
Din pacate, la ora la care am ajuns noi sa o vizitam era deja inchis si cum nu am stiut din timp sa ne facem programare sa putem intra, am dat o tura prin curtea bisericii Santa Maria della Grazie si am vizitat o expozitie cu cateva lucrari de-ale lui Da Vinci din incinta bisericii.
Datorita faptului ca biserica Santa Maria delle Grazie gazduieste o asa capodopera, biserica in sine este de multe ori trecuta cu vederea, dar ea in sine este o comoara. Veche din secolul 15, Santa Maria delle Grazie prezinta o multime de inovatii arhitectonice si un dom impresionant. Este opera unuia dintre cei mai mari arhitecti renascentisti, Donato Bramante – cel care a fost unul dintre primii arhitecti care a lucrat la Basilica San Pietro din Roma. 
Santa Maria della Grazie
Dupa Duomo, Castello Sforzesco este principalul obiectiv turistic din Milano datorita celor 12 mini-muzee si a diverselor obiecte ce dateaza din paleolitic pana in anii 1950. Castelul a fost resedinta familiei de nobili Visconti din anul 1368 si mai apoi readus la splendoarea initiala prin restaurari de catre familia de aristocrati Sforza in anii 1450. Intreaga curte s-a adunat aici cateva decenii mai tarziu cand Ludovico ‘il Moro’ era privit ca unul dintre cei mai rafinati oameni din Europa. Castelul a inceput sa se degradeze in 1499 iar Ludovico a sfarsit prin a fi inchis in anul 1500. 
curtea interioara
curtea interioara
poarta Castelului
Castello Sforzesco
Turistii intra in Castello Sforzesco prin piazza d’Armi; portile ii aduc in Rocchetta – cea mai veche parte a castelului si in Cortile (curtea castelului), unde sunt expuse in dese randuri tot felul de sculpturi.
Dupa ce am vizitat aceste cateva obiective turistice, am mers prin Milano si ca un turist ce nu e in cautare de vreun loc anume, ci doar de a vedea si simti orasul. Astfel, am ajuns in piata de peste din Milano din intamplare. Acolo era o atmosfera de negot intens, fiecare vanzator laudandu-si marfa sa si laudand-o pe ritm de muzica sau chiar in versuri. 
mirodenii in piata de peste
piata de peste
 
In ultimele 2 zile in care am stat in Milano a nins si asta pentru in fiecare an de ziua mea ninge, oriunde m-as afla.
seara de 31 ianuarie – ninge iar, ca-n fiecare an de ziua mea
palmieri inzapeziti
error: Content is protected !!