Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Pe acoperisul Romaniei – Vf. Moldoveanu (2544 m)

Am dorit sa ajungem pe acest varf inca de anul trecut, insa abia acum am reusit sa ne implinim aceasta dorinta. Este maximum de altitudine ce se poate atinge in Romania pe un traseu montan.

Nu suntem impatimiti ai muntelui si nici nu avem o lista cu trasee de bifat, ne place sa alegem destinatia in functie de vreme si de starea de spirit. Asadar in acest weekend ne simteam atrasi de o noua aventura si aceasta avea sa fie cucerirea varfului Moldoveanu (2544 m).1236299_10201406472917512_144394999_n

Am pornit intr-o dimineata de 7 septembrie la ora 4 din Bucuresti. Eram noi doi si un bun prieten, aventurier si el. Autostrada Bucuresti-Pitesti am parcurs-o repede dupa care ne-am indreptat catre Curtea de Arges – Valea Iasiului – Domnesti – Nucsoara. Apoi se ajunge la barajul de pe raul Doamnei si de aici mai sunt inca 18 km pana la stana de pe Valea Rea unde drumul se sfarseste. Drumul forestier Nucsoara – Valea Rea este proaspat renovat, astfel ca e o placere sa il parcurgi.

Traseul nostru urma sa fie:
 triunghi rosu de la stana lui Burnei (~1300m) de pe Valea Rea prin Caldarea Valea Rea pana la Portita Vistei (2310m)
– pe traseul de creasta banda rosie spre Varful Vistea Mare (2527m) si apoi Moldoveanu (2544m).

Am ajuns la stana lui Burnei (cum se mai numeste stana de pe Valea Rea) la ora 8 dimineata. Ne-am echipat si la drum cu noi. Din locul unde am parcat masina urma sa traversam pe un podet paraul ce curgea la vale repede si involburat. Afara era frig, erau 7 grade (dupa cum ne arata termometrul de la masina) si aburii ieseau de zor cand noi vorbeam. Uitasem sa imi iau manusile de acasa, de fapt nici nu ma gandisem ca imi vor trebui, doar vazusem ca in acea zi pe varf vor fi 28 grd C, deci ce sa fac eu cu ele? Noroc ca prietenul nostru (multumiiiim Vio) avea 2 perechi si mi-a imprumutat si mie una, astfel ca nu mi-au inghetat de tot mainile.543444_10201406461717232_1918216674_nAdmiram cascada ce se vede in stanga podetului cand mergi spre stana si apoi ne continuam drumul.1238798_10201406460637205_1746427264_nAjunsi la stana, ne invartim pe langa ea, nestiind pe unde e drumul. Astfel ca un cioban ne da binete si ne pofteste pe o portita, nu inainte de a ne asigura ca tot drumul spre varful Moldoveanu e marcat si usor de ajuns. Ii multumim si plecam mai departe.

De acolo observam culmile semete ale Fagarasului. Pornim urcusul cu voie buna si dor de duca. Traseul urca domol pe langa stana, traverseaza un rau dupa care panta se inclina din ce in ce mai mult.

Urcusul dupa stana e chiar frumos si lejer cam 20 de minute, dupa care devine un pic mai dificil. Cararea se ingusteaza, pietre si grohotis din belsug si constati ca trebuie sa iti tragi sufletul din 5 in 5 minute.1238382_10201406415556078_2100652195_nDespre Cascada Mare a Vaii Rele m-am documentat inainte, stiind ca vom trece pe langa ea. Este situata pe cursul paraului Valea Rea si este una dintre cele mai spectaculoase caderi de apa din tara.1255207_10201406416876111_1048966488_nParaul Valea Rea izvoraste de sub creasta Muntilor Fagarasului, chiar din caldarea glaciara de sub varful Moldoveanu, caldare unde se afla si un lac glaciar de forma triunghiulara, la altitudinea de 2156m. Apa curge apoi la vale, catre sud, traversand trei mari praguri glaciare succesive, unde se arunca spre hau prin trei cascade, cea din mijloc fiind cea mai mare (peste 30m).1236444_10201406409315922_1237753605_nCaldarile glaciare din Valea Rea superioara au fost sculptate de ghetarii cuaternari in rocile tari ale munților din jur: spre est se inalta Muchia Vaii Rele, coborata din varful Hartopu Ursului (2461m alt.), iar spre vest se afla muntele Galbena si Varful Rosu (2465m). Fundul caldarii glaciare superioare e strajuit chiar de peretele celebrului „trapez” Vistea-Moldoveanu.

Dupa vreo ora si jumatate de mers gafait pe langa aceste cascade uimitoare, am ajuns pe platoul Valea Rea.734047_10201406418396149_543020016_n59773_10201406410195944_45551624_nPlatoul a fost o adevarata recompensa dupa drumul parcurs. Cat vezi cu ochii se deschide o mare verde, un iezer limpede inconjurat ici-colo de smocuri de flori albe. M-am simtit brusc ca o Heidi printre munti, doar ca putin mai obosita.1Ne-am luat o bine meritata pauza de vreo 20 de minute si am admirat creasta muntelui ce abia de pe platou se zarea in toata splendoarea. Am mancat ceva sa ne dea din nou energie si am pornit hotarati mai departe.4Drumul serpuieste printre parauri si paraiase si pe alocuri este mlastinos. Chiar daca urmam traseul indicat, uneori a fost nevoie sa deviem de la el, deoarece era pericol sa ramanem intepeniti in noroi.531235385_10201406458037140_1780856643_nAm facut un alt popas pentru poze si odihna pret de un sfert de ora pe malul Lacului Iezerul Triunghiular. Apoi am plecat spre refugiul Vistea Mare, mai precis la Portita Vistei ce se vede de la lac, intr-o urcare de aproximativ 30 de minute.iezerul trRefugiul se afla in creasta la altitudinea de 2320m. De o parte si de alta se vad Valea Rea prin care am urcat si Valea Vistei. Un alt traseu pe creasta duce spre Podragu, iar in partea opusa spre Sambata. De aici urmeaza ascensiunea spre Varful Vistea Mare si apoi Moldoveanu.1230057_10201406427996389_1135452915_nAm poposit 20 minute pentru poze, era un peisaj ce iti taia rasuflarea. am avut  noroc de o zi fara nori, poate cativa razleti, cat sa iasa bine pozele. Prietenul nostru a surprins prin obiectiv capre pe Valea Vistea Mare, noi initial crezad ca vedem un ras carpatin. Chiar ne bucuram, putini sunt cei norocosi sa fotografieze un ras, fiind un animal destul de rar intalnit la noi in tara.valea vistea mare557180_10201406437796634_344962579_nApoi incepem ascensiunea spre Varful Vistea Mare. Pret de 40 minute am tot urcat si urcat pe o poteca abrupta si plina de pietre ascutite. Noroc cu bocancii mei cei noi si cu talpa antialunecare, le-am facut inaugurarea pe cel mai inalt varf de la noi din tara. Recomand celor ce se aventureaza pe trasee de munte sa aiba incaltaminte cu talpa antialunecare (vibram sau contagrip, sa nu dam nume de producatori) pentru o mai buna aderenta pe stanci. Din loc in loc sunt paraiase ce izvorasc dintre bolovani, pietrele devin alunecoase si pericolul de accident apare cand nici nu te astepti.spre visteaSi am ajuns pe Varful Vistea Mare (2527 metri). Aici poposim o jumatate de ora sa ne odihnim si sa admiram peisajul. Era cald, soare si senin si puteam vedea toata creasta Muntilor Fagaras. Aglomeratie mare aici, abia am avut un loc unde sa ne punem rucsacele. Nu am stat prea mult, am plecat mai departe hotarati sa ajungem mai repede la destinatie.vistea mareParcurgerea crestei dintre Varful Vistea – 2527 metri şi Varful Moldoveanu – 2544 metri reprezinta traversarea Acoperisului Romaniei. E greu, dar pasii tot mai grabiti de pe ultimele sute de metri cand zaresti impresionantul trapez Vistea-Moldoveanu te vor face sa spui dupa ca e usor pana la urma.

La inceputul acestei poteci de creasta, eu m-am oprit, trecea prea multa lume si nu prea aveai loc sa inaintezi. Cand sa pornesc mai departe, parca mi se parea prea sus poteca si parca simteam ca nu pot sa mai merg. Fiind trafic mai ceva ca pe un bulevard din capitala, acolo nu prea ai timp sa stai pe ganduri, trebuie sa mergi mai departe sau te intorci. Trecand pe langa mine in graba un domn in varsta, insa foarte in forma, vazandu-ma ca intarzii sa trec, imi spune sa merg tinandu-ma de pietre, sa las betele deoparte ca mai mult ma incurca. Era fix ajutorul de care aveam nevoie sa pot inainta.drum de creasta_vistea_moldoveanuAm ajuns si in zona numita Spintecatura Moldoveanu. Un loc destul de perioculos, daca e sa ne luam dupa cele citite inainte in diverse locuri. Am coborat usor, cu mare atentie la fiecare pas. Prietenul nostru a luat-o inainte, noi ramanand iarasi in urma din cauza aglomeratiei care se crease in acel loc. Evident ca frica de inaltime nu ne-a parasit nici aici, din contra.

Incet si cu mare grija la fiecare pas ajungem sus, pe cel mai inalte punct din Romania! In sfarsit, am reusit sa ajungem unde ne-am propus!1236029_10201406444916812_1817365136_nPe vârf era aglomeratie mare iarasi, insa incercam sa ignoram galagia si sa ne bucuram de moment. Toata lumea facea poze acolo si trebuia cumva sa stai la rand pentru a te fotografia langa placuta cu inscriptia Varful Moldoveanu (2544 metri).

Nu numai ca este unic in Romania, dar este maret, sublim, solemn, te simti stapanul tuturor cand atingi Tricolorul nostru pe varful Moldoveanu. Versurile imprimate pe o placuta de pe varf spun totul:“Opreste, Doamne, clipa cu care masori eternitatea!”- citat din Lucian Blaga. Acolo, pentru cateva secunde, timpul se opreste. Esti deasupra tuturor. E un ideal ce merita sa-l realizezi.1238713_10201406475197569_1016271186_nPeisajul este superb acolo sus, toata cresta Muntilor Fagaras se vede, este senin, soare si noi suntem sus, deasupra tuturor.1233549_10201406473437525_732610241_nCu bucuria acestei reusite, ne reintoarcem pe acelasi traseu. In minte imi suna cuvintele unui amic, alpinist cu multe varfuri inalte din intreaga lume cucerite, care ne spunea intr-o seara asa: “Cele mai frecvente greseli, uneori fatale, se fac la intoarcerea de pe varf. Atunci, omul este relaxat ca si-a atins obiectivul si starea de concentrare se pierde in mare parte”. Astfel am incercat sa fiu la fel de atenta si sa am mare grija pe unde pasesc, mai ales ca ne apropiam iarasi de Spintecatura Moldoveanu, poate cel mai dificil loc de pe intregul traseu.dinspre moldoveanu inapoispintecatura moldoveanuinapoi spre Valea ReaInca e senin cand ne intoarcem si peisajul ne face sa poposim iarasi pentru o sedinta foto.8310_10201406459277171_779861243_n1234310_10201406411035965_293229318_n1238934_10201406476037590_631887683_nDupa 8 ore de urcat si coborat ne revedem intorsi la masina si pornim inapoi spre casa, obositi, dar bucurosi ca am reusit ceea ce ne-am propus: sa cucerim cel mai inalt varf din Romania.

error: Content is protected !!