Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Venetia

Un amestec fermecator intre Orient si Occident, nu a fost niciodata in intregime un oras European si nici pe de-a-ntregul Italian. Peste tot apar urme ale influentelor  bizantine si ale exoticei Asii. Venetia, oras de un romantism unic, a fost ridicata in intregime pe apa si a reusit sa supravietuiasca fara masini pana in sec. XXI. 11De departe, orasul este o fantezie de cladiri somptuoase care par sa pluteasca pe suprafata Adriaticii. Si, odata ce incepeti sa-i strabateti strazile inguste (calle) ori sa alunecati pe canalele sale, nu puteti sa nu fiti impresionati de arhitectura romantica, gratioasa si exotica care a inspirat artisti si turisti deopotriva timp de secole. In vreme ce majoritatea altor orase mari au fost impanzite de boulevarde si constructii inalte, Venetia ramane neatinsa de modernism, pastrandu-si aspectul de la inceputuri, in urma cu trei secole.7Acest orasel a fost odata centrul celui mai puternic si mai bogat stat din Europa. La inceputurile sale, Venetia a influentat cursul istoriei modern, lasand o mostenire de neegalat prin insasi forma orasului. Timp de 1100 de ani neintrerupti a fost imperiu independent si republica. 
DSC_2946_tonemapped
Am ajuns cu un zbor low cost dimineata devreme in Venetia. La iesirea din aeroport este o statie de  unde se poate lua un autobuz cu care ajungi pana in Piazzale Roma, de unde poti lua vaporetto sau merge pe jos pana la hotel. Am ales sa mergem pe jos, pentru ca voiam sa ne bucuram de peisaj inca de la primele ore ale diminetii, cand era racoare si orasul era fara prea multi turisti. Cum nu aveam bagaje multe, am pornit asadar la colindat, fara harta si fara sa ne uitam pe indicatoare, toate stradutele duceau in aceeasi directie, in Piata San Marco, langa care era si  Hotelul  unde aveam rezervarea.

Am ajuns la hotel in jurul orei 10 dimineata si spre surpriza noastra camera era gata, desi initial ni se spusese ca dupa ora 12 se va face check in. Ne lasam bagajele si pornim la plimbare, fara o desinatie anume si fara un checklist pe care sa-l bifam.

Un labirint de peste 160 de canale strabate orasul in lung si-n lat, traversate de mai bine de 600 de poduri.16Alei si canale inguste serpuiesc printre palate somptuoase si biserici magnifice, printre piatete pline de culoare si golfulete linistite, netulburate de trecerea timpului.DSC_3554_tonemappedDSC_0009_tonemappedFoarte aproape de hotel este si statia de vaporetto San Marco unde ne-am uitat la orar si destinatii. Voiam sa ajungem pe Insula Burano, despre care auzisem ca ar fi paradisul fotografilor, insula curcubeu, cel mai colorant loc.DSC_3639Statia de vaporetto este si locul de iesire din laguna al vaselor de croaziera, care veneau zilnic cu sute de turisti si invadau orasul inca de la primele ore ale diminetii pana seara cand plecau. Cate 5-6 astfel de vase vedeam seara iesind, era de inteles de ce stateai la coada pe stradute, in loc sa mergi. Dar toate au pana la urma farmecul lor…DSC_3736Citeam intr-un ghid inainte sa venim ca turismul a devenit atat seva, cat si pedeapsa Venetiei, cu cele aproximativ 12 milioane de turisti care isi petrec cel putin o zi in oras, in fiecare an, dupa cum citesc in ghidul de calatorie. Vara orasul devine atat de plin, incat tutror le este greu sa se descurce pe strazile inguste de langa Piata San Marco. Venetienii sunt atat de coplesiti de numarul mare de turisti, iar infrastructura orasului e atat de impovarata, incat exista planuri fie sa de a se limita numarul celor care intra zilnic in oras, fie de a se percepe o taxa de intrare turistilor care vin fara rezervare la hotel. Dar totul e sa stii cand sa vizitezi anumite zone, de exemplu dimineata devreme sau seara dupa ora 17:00 orasul se goleste de turistii de o zi si poti porni la colindat linistit.

Foarte aproape de noi se afla Puntea Suspinelor. Pe acest pod cu un nume evocator erau purtati odinioara condamnatii de la Palatul Dogilor catre temnite.DSC_3252DSC_0158_tonemappedDSC_2895_tonemappedPodul SuspinelorDrumul nostru continua apoi pe langa Palazzo Ducale (Palatul Dogilor), care a fost resedinta Republicii Venetia, fiind si camera a consiliului, si curte de justitie, si inchisoare, si resedinta a majoritatii dogilor venetieni.DSC_3285DSC_3620_tonemappedIata-ne ajunsi si in Piata San Marco, invadata de turisti inca de la primele ore ale diminetii. Este, de altfel, primul loc spre care se indreapta turistii , locul multor puncte de reper ale orasului, mai cu seama Basilica di San Marco. Pentru multi turisti – turisti de o zi care au timp doar sa intre si sa iasa din oras, indeosebi cei veniti cu vasele de croaziera – acest loc este singurul pe care il viziteaza din Venetia.

Aici rafinamentul si opulenta se imbina in ceea ce Napoleon numea “elegantul atelier de desen al Europei”. Aceasta piata magnifica este impodobita cu monumente care atesta trecutul glorios al Venetiei.DSC_4065_tonemappedGreu de crezut ca  Piata San Marco, centrul politic si religios al Venetiei, a fost odata gradina unei manastiri, strabatute de un rau. Bazilica si Palatul Dogilor domina partea de est a pietei, in timp ce cladirile impunatoare de pe celelalte laturi au reprezentat fundalul unor procesiuni magnifice care celebrau comandanti victoriosi si demnitari aflati in vizita, precum si scena a numeroase festivaluri.  Capatul estic a fost reproiectat de Napoleon care dorea sa construiasca aici un palat.

Benzile de pavaj din roca vulcanica sunt vechi de mai bine de 250 de ani si sunt asezate pe alte cinci sau sase straturi mai vechi de caramida de la mijlocul sec. al XIII-lea.

Piata este plina de terase ce imbina turistii cu cele mai apetisante mancaruri, insa aici ar fi bine sa nu va opriti, preturile sunt pentru bursierii de pe Wall Street. DSC_3241 DSC_3232Mai jos, pe partea pietei care se afla in fata Caffe Quadri, se afla a doua cafenea celebra din Piazza, Florian. Deschisa in 1720, dar cu un interior din mijlocul sec. al XIX-lea, se poate sa fie cea mai veche cafenea din lume care funcioneaza incontinuu de la deschidere.

Seara, aici este unul din multele locuri unde sunt concerte in aer liber, predomina muzica clasica, iar Vivaldi este la el acasa doar.12Tot in Piata San Marco se afla si Campanile di San Marco. Una dintre cele mai uluitoare privelisti ale pietei si orasului o puteti avea daca luati un lift care va va duce pe cea mai inalta cladire din Venetia, de 100m, Campanile di San Marco si care, de-a lungul timpului, a servit ca far, turela si clopotnita. In mai putin de un minut, turlele exotice ale bazilicii, splendidul varf despicat al Dosoduro (care marcheaza intrarea la Marele Canal) si insula cu Biserica Sf. Gheorghe cel Mare, toate vi se astern la picioare, in timp ce peste tot sunt placi colorate de teracota de pe acoperisul  vechi al orasului. Peisajul arata acum aproape la fel ca in urma cu 200 de ani. Ce e de mirare e faptul ca de aici nu vedeti nici macar un canal.

Am urcat aici abia pe seara, cand orasul s-a mai glolit de turisti si nu a trebuit sa stam mai mult de 20 minute la coada. DSC_2898DSC_2902DSC_0551Peisajul este superb din varf, e pacat sa-l ocoliti, chiar daca ajungeti aici in plin sezon turistic, pe seara sau dimineata devreme puteti urca in varf fara sa stati mult la coada.DSC_3309_tonemapped DSC_3305 DSC_3287_tonemappedEste intr-adevar un loc de unde merita sa vedeti apusul in Venetia.DSC_3286Avand in stanga turnul si in dreapta Palatul Dogilor, in fata veti vedea Torre dell’ Orologio. De altfel, Campanile nu e singurul dintre turnurile renumite din Piazza – gratiosul Torre dell’ Orologio (Turnul cu Ceas, in prezent este inchis pentru restaurare) afiseaza un splendid ceas zodiacal care arata ora atat in cifre arabe, cat si in cifre romane si care functioneaza de aproape 500 de ani.6La Boboteaza si in saptamana Inaltarii in mai, trei Magi cu ochi luminosi si un inger cu trompeta apar in fata ceasului pentru a marca fiecare ora si se invartesc ceremonios, plecati, in jurul unei Madonne aurite. In varful turnului, doua figurine nord-africane imbricate sumar lovesc clopotul cu un ciocan.

Cum priviti spre Turnul cu Ceas, in dreapta vi se dezvaluie in toata splendoarea ei, Basilica di San Marco. Un amestec de elemente orientale si occidentale, Basilica di San Marco este chintesenta viziunii vechii Republici despre sine ca successor al Constantinopolului. In ciuda pavajului alunecos in panta, a unui amestec haotic de stiluri in interior, dar si in afara, cele cinci cupole de dimensiuni total diferite si vreo 500 de coloane care nu se potrivesc, San Marco reuseste sa induca acel aer al grandorii sale asemenea delicatetii emanate de un giuvaer. Bazilica a fost locul de incoronare al Dogilor.DSC_3626In ziua ce a urmat, am ajuns in plimbarile noastre in alt loc, in cartierul Dosoduro. Dosoduro cuprinde acea parte a Venetiei care se afla chiar vizavi de Marele Canal.DSC_3083_tonemappedAici se afla portul unde acosteaza vasele de croaziera care umplu cu turisti Venetia zi de zi vara.8Foarte aproape de Dorsoduro se afla si Canale Grande. Maiestuoasa “autostrada” a Venetiei, Marele Canal este doar unul dintre cele 177 de canale care traverseaza orasul. Are circa 4 km lungime. Serpuind prin oras, malurile sale  sunt intestate de palate minunate, iar pe apa, flotile colorate de gondola, feriboturi, salupe, ambarcatiuni ale politiei de mare viteza, si barje incarcate cu alimente proaspete.DSC_3035 DSC_3024_tonemappedDistrugerile provocate de valuri este un subiect care-i preocupa pe locuitorii Venetiei. Starea cladirilor s-a inrautatit considerabil in ultimul timp din cauza cresterii numarului de barci cu motor. Valurile provocate de diversele ambarcatiuni, tot mai numeroase, afecteaza fundatiile cladirilor aflate pe malul apei si le dau batai de cap gondolierilor. Limitele de viteza pe Canal Grande se incadreaza intre 7km/h pentru ambarcatiunile private si 11 km/h pentru feriboturi si vaporetto publice. Pe canalele mai mici, viteza este limitata la 5km/h, in timp ce viteza maxima admisa in laguna este de 20km/h.

Cum este facuta fundatia, poate va veti intreba. De-a lungul istoriei orasului, milioane de trunchiuri de zada din padurile administrate de Republica Venetiana in Alpi au fost asezate peste straturile de aluviuni compactate de pe fundul marii. Pe parcursul timpului si in absenta oxigenului, acestea s-au pietrificat. Peste ele au fost suprapuse succesiv scanduri orizontale si lespezi de piatra istriana, asemanatoare cu marmura, care au servit ca fundatie pentru cladiri.

Si totusi, de ce nu sunt restaurate cladirile darapanate? Existe reglementari stricte cu privire la fatade – se poate renova numai structura poroasa pentru ca alte materiale au tendinta sa cada treptat, din cauza umezelii sau a vantului si prezinta risc pentru trecatori. Drept consecinta, fatadele proaspat restaurate incep sa se fisureze din cauza umiditatii ridicate si a concentratiei de sare din aer.DSC_3017_tonemappedDaca mergeti in continuare pe stradute si urmariti indicatoarele, veti ajunge foarte repede de la Canale Grande in zona Rialto.DSC_3566_tonemappedNu doar cel mai vechi district din Venetia, Rialto este si locul din oras cu cea mai mare concentratie de palate Veneto- bizantine. De cand i s-au pus temeliile, acesta a fost locul care concentra puterea in Republica si o rascruce de drumuri intre Orient si Occident. Practic vorbind, a avut rolul de punct pentru schimburi comerciale si loc de intalnire pentru negustori. Prin urmare, Rialto este adesea descris ca “bucataria, biroul si salonul din spate al Venetiei”. Piata Rialto – considerata cea mai buna din lume, cu produse mediteraneee proaspete, insufleteste aceasta parte a cheiului inca din epoca medievala.

La tot pasul sunt vitrine pline cu bunatati care te-mbie sa le gusti, greu sa rezisti tentatiei.4Tot pe stradutele din zona Rialto veti gasi nenumarate magazine cu suveniruri, cu vitrine colorate si frumos aranjate. Aici am vazut chiar un magazin destinat penelor de scris, curios, inca mai exista. Este chiar pe Podul Rialto, merita macar o vizita.5Bineinteles ca nu puteau lipsi magazinele cu masti de carnaval, doar suntem in patria lor aici. Erau chiar magazine cu costume asa cum purtau odinioara imparatesele sau poate chiar curtezanele anilor 1500 cand in Venetia au avut o amploare deosebita, ocupatia lor fiind chiar prevazuta in lege si avand stabilite taxe clare. Mai mult, se pare ca la nivelul acelor ani era inregistrat un numar peste 12 000 curtezane. Printre ele aflandu-se si Veronica Franco, o celebritate la vremea ei.2Sau va puteti intalni pe strazi cu aceste costume purtate de diversi care incearca sa va atraga pentru o poza cu ei, contra sumei de 2 euro.1Drumurile noastre apoi au dus catre aleile dintre cladiri ce pot fi uneori stramte, chiar foarte stramte. Dar sunt ceva unic si negresit nu trebuie ratat.10Si peste tot se aude un glas de gondolier care incearca sa distreze perechea pe care tocmai a luat-o la o plimbare de 30 min sau poate o ora, contra sumei de cel putin 100 euro, depinzand de traseul ales sau de perioada cat canta gondolierul.13Nimic nu este mai venetian in esenta decat gondola, desi, in zilele noastre, acestea sunt mai mult o atractie turistica decat un mijloc de transport. Gondolele au existat din sec. al XI-lea, iar in sec. al XVIII-lea aprox. 14 000 strabateau canalele Venetei; azi, in oras, sunt mai putin de 500.DSC_3251Ce este interesant in aceasta poza este cel care canta cu acordeonul, acelasi pe care l-am intalnit in Insula Burano si care intamplator sau nu vorbea in romana. Si chiar canta frumos si nici bronzat nu era, iar turistii din gondola sa pare ca erau foarte incantati de atmosfera pe care o crea, de altfel si pretul era pe masura.DSC_3249Statiile de gondole erau mai peste tot, insa turistii se inghesuiau cu preponderenta la statia de langa Piata San Marco, poate si pentru ca era cea mai mare si niciodata nu stateau la coada, mereu se gasea o gondola disponibila.DSC_3247_tonemappedDSC_2884_tonemappedPrin plimbarile noastre am ajuns si in zona Rio Terra Rampani – (Ca’Rampani), cartierul cu “felinare rosii”, inca din 1421. Venetia avea pe atunci circa 11 600 de curtezane, printre care si Veronica Franco, celebra curtezana a anilor 1500. Din Carampane porneste o alee ingusta, Calle della Raffineria, locul unei foste rafinarii de zahar din 1713. Aceasta strada linistita, situata imediat dupa colt de Ponte delle Tette, este numita, de obicei, “Carampane“.DSC_0213_tonemappedAm ajuns din intamplare si la Muzeul Muzicii Antonio Vivaldi, acordurile muzicii lui intampinandu-ne, cum era si firesc, inca de la intrare. Pentru ca am studiat pianul aproape 15 ani, acest loc a fost unul deosebit pentru mine, Vivaldi fiind unul dintre compozitorii mei preferati.DSC_3220Langa muzeu se afla Osteria Vivaldi unde puteti sa degustati diverse preparate culinare la un pret foarte bun si cu ospatari serviabili si binevoitori, cum de altfel, ar trebui sa fie. Va recomandam acest loc.DSC_0062Si fiindca tot a venit vorba de delicii culinare, va recomand pastele cu fructe de mare pe care le-am degustat in diverse locuri din Venetia, insa cele de langa Piata San Marco si Basilica, la terasa cu marchiza verde, pe care nu aveti cum sa o ratati, sunt cele mai bune. Evident ca nu putea lipsi un Aperol Spritz si o bere la 1 litru pentru cei insetati dupa lungi plimbari.

Tot langa terasa veti gasi o alta Osterie de unde va puteti alege pesti proaspeti pe care vi-i prepara pe loc sau poate un calamar sau o caracatita proaspat scoase de pe fundul Marii Adriatice. Adevarat paradis pentru cei interesati de astfel de bunatati.3Intr-o alta zi am pornit spre Parcul Sarvognan. Un loc linistit, cu pasari cantatoare, copaci inalti si umbrosi, pe care-l gasiti dupa indicatoarele ce incep din Campo San Geremia si Fodamenta Savorgnan. O parte a parcului a apartinut candva palatului Savorgnan, transformat acum in scoala, si abunda in statui, arbori exotici si sculpture romane.9Fiecare piazeta, oricat de mica ar fi fost, avea in centru o coloana sau o statuie impunatoare.DSC_3456_tonemappedPentru ca erau la tot pasul si extrem de agresivi, nu pot sa nu-i amintesc si pe africanii vanzatori de genti cu diverse sigle ale celebrelor marci, insa care erau de o calitate indoielnica. Aruncati-le un pret de nimic pe ele si va vor lasa in pace, altfel nu mai scapati de ei.DSC_3227Si pentru ca ziua sunt nenumarate locuri in care puteti ajunge, seara nu puteti rata concertele din Piata San Marco. Fiecare terasa are o mini-formatie, compusa dintr-un solist, un pianist si apoi incepe frumusetea pentru ca se diversifica formatia, o terasa are un saxofonist, alta un violonist, si tot asa, in diverse combinatii. Ceea ce este frumos insa este faptul ca fiecare terasa ii respecta programul celeilalte si in final pe client, adica nu canta una peste alta, ci separat, pe rand, asa cum e civilizat. Poate ca acest aspect ne-a placut cel mai mult, pe langa acordurile muzicii clasice pe care le-am ascultat. Si nu trebuie sa stati la masa pentru asta, e de ajuns sa va aflati in piata, apoi va puteti orienta pe loc la ce terasa doriti sa ascultati concertul.DSC_4199DSC_3394_tonemapped DSC_3383_tonemapped DSC_3380 Tot in Piata San Marco am intalnit un cor de fetite, rusoaice, care s-au adunat si au inceput sa cante. In jurul lor s-au strans repede turistii si concertul a inceput.DSC_4069Daca mergeti de-a lungul apei, plecand din Piata San Marco spre statia vaporetto, seara veti regasi nenumarati pictori dornici sa va schiteze portretul sau sa va vanda un tablou cu tematica venetiana.17De altfel, canalele sunt o splendoare noaptea, luminate in diverse culori si pe care se mai aude slab cantecul vreunui gondolier care se retrage, bucuros dupa o zi plina.DSC_3855In poza de mai jos este un restaurant exclusivist, intrarea facandu-se doar de pe apa, si in fata caruia am vazut oprind barci din care coborau diverse perechi imbracate la 4 ace. Se auzea vag un pian si o solista, evident in acordurile muzicii clasice.DSC_3361_tonemappedDSC_4163In ultima seara am prins luna plina, racoare si tantari lipsa. De stat si admirat.
Venice NightSi pentru ca ne doream ceva inedit pentru ultima seara, am cumparat cateva sticlute de Aperol Spritz pe care l-am savurat pe malul apei, langa statia vaporetto de langa San Marco, alaturi de alti turisti care sarbatoreau si ei ceva, dupa cum sunau sticlutele ce se loveau in semn de noroc.

Si cam asa ne-am sarbatorit noi cei 3 ani de casnicie, frumosi si plini de aventuri in locuri minunate.DSC_4140DSC_3357

error: Content is protected !!