Balcic este un oras ce trezeste sentimente amestecate, un oras legat profund de Romania, un oras minunat, ce merita cu siguranta o vizita.

Am ajuns in Balcic dupa o vizita la Cap Kaliakra si un pranz delicious la ferma de midii Dalboka.

Balcic (sau Balchik in limba bulgara), este situat pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la circa 60 de km de Vama Veche. Intre anii 1913 – 1940 a apartinut Romaniei.  In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.

In Balcic se afla celebrul Castel (“Cuibul linistit”), resedinta preferata a Reginei Maria a Romaniei, inconjurat de o la fel de celebra gradina botanica unicat in Europa centrala si de est, in special datorita colectiei de cactusi.Regina Maria a Romaniei a fost o personalitate covarsitoare a vietii politice, culturale si spirituale a tarii noastre, care a jucat un rol decisiv in faurirea Romaniei Mari la 1918. Nepoata a Reginei Victoria a Angliei si a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Regina Maria si-a lasat o amprenta inconfundabila în istoria acestui popor pe care l-a iubit enorm si cu care a ajuns sa se identifice in tot ceea ce a facut. Locurile pe care le-a iubit si in care a zabovit in anii vietii sale, pastreaza si acum un parfum deosebit al sufletului sau cu totul minunat.A fost locul de suflet al Reginei Maria. A lasat in testament sa-i fie adusa inima aici, dupa moarte si asezata in mica bisericuta „Stella Maris”, de la malul marii.La atatia ani de la moartea Reginei Maria si astazi resimti prezenta sa plina de iubire, in acest loc minunat. Si chiar daca acest pamant a fost pierdut demult de romani (1940), pentru bulgarii si romanii din Balcic, castelul si gradina au ramas peste timp si peste istorie ca fiind ale Reginei Maria. Pentru cativa ani, Balcicul a fost locul unde s-a odihnit inima marii Regine. Chiar daca a fost mutata in tara, după cedarea Cadrilaterului, la Balcic au ramas amintirile, locurile, copacii, florile, urma pasilor Reginei, parfumul atator intalniri de seama, amintirea oamenilor deosebiti care au trait sau au trecut pe aici.Pentru mult timp orasul a fost supranumit Orasul Alb, din cauza dealurilor albicioase din jur. De altfel, intregului tarm i s-a spus, din aceleasi motive, Coasta de Argint.Balcicul are o istorie lunga, ca mai toate orasele de pe malul Marii Negre, care incepe acum 2600 de ani cu o asezare intemeiata de traci, numita Krumi. Mai tarziu influenta grecilor a ajuns pana aici, iar orasul si-a schimbat numele in Dionisopolis (se pare ca o statuie a zeului care a fost adusa la mal de valurile marii a fost cauza acestei schimbari). Se spune ca poetul roman Ovidiu a vizitat orasul, si a rostit cateva cuvinte ramase celebre: “O! Oras de piatra alba, te salut pentru frumusetea inimitabila!”. Balcicul a fost sub stapanirea turcilor pentru cateva secole, iar la sfarsitul secolului 19 a revenit Bulgariei, insa nu pentru mult timp. In urma celui de-al doilea razboi balcanic, Romania a preluat orasul, impreuna cu restul Cadrilaterului, pe care l-a stapanit pana la al doilea razboi mondial. In perioada interbelica a devenit un loc de intalnire al artistilor. Pictori si poeti, dar si mare parte a inaltei societati bucurestene se reuneau vara la Balcic. In 1940 orasul a revenit din nou Bulgariei, dar a ramas incremenit in timp. Intr-o plimbare pe strazile sale inguste si inclinate vizitatorul descopera aceleasi vile cochete, de inceput de secol, si aceeasi atmosfera orientala.

Am ajuns in fata intrarii castelului unde este amenajata o parcare ce costa 2 leva (1 euro = 1.95 leva, cursul oficial e fix), si asta iti aducea si o reducere de 10% la unul din restaurantele de pe strada pietonala care duce la castel (se numeste Ariciul, are mancare buna si relativ ieftina, si in plus cunosc binisor limba romana).

Intrarea la gradina botanica este 5 leva, iar la castel alti 5 leva. Problema e ca nu poti ajunge la castel fara sa treci prin gradini, asa ca trebuie cumparate amandoua.

Peste tot pe drum sunt tarabe cu suveniruri ce amintesc de Regina Maria.

Regina Maria a vizitat pentru prima data Balcicul in 1924, si l-a indragit foarte mult.

“…am avut ca o simţire că locul acesta ori mă aşteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui (…). Făceam parte din loc şi locul făcea parte din mine.” (Maria, Regină a României, Casele mele de vis, 1930).

Un an mai tarziu a inceput constructia castelului si amenajarea gradinilor care-l inconjoara. Castelul este de fapt o vila cocheta cu pereti albi si acoperis din tigla rosie, strajuita de un tun care seamana cu un minaret. Este construit foarte aproape de mare si combina elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgaresti. Denumirea de castel s-a pastrat prin asociere cu regina, care il numea “cuibul linistit“. Vila este inconjurata de smochini, iar la intrare se afla o statuie a reginei, tinand in mana o corabie.  Peste tot se afla explicatii care spun ca obiectele au apartinut Reginei Maria, nicaieri nu spune in ce tara a fost Maria regina…

Gradina ocupa tot dealul pe care este asezat castelul, este strabatuta de un izvor, si adaposteste alte 9 cladiri, fiecare din ele cu o destinatie bine stabilita. Parcul a fost amenajat la comanda Reginei de cei mai buni gradinari si arhitecti ai vremii. Autoritatile bulgare au transformat-o in gradina botanica, din cauza celor 3000 de specii rare de plante care cresteau aici. Gradina botanica din Balcic este vestita pentru colectia deosebita de cactusi, una din cele mai importante din Europa.In mijlocul unei gradini de trandafiri se afla si Stella Maris, o micuta capela ortodoxa pictata in interior. Regina si-a dorit ca inima ei sa ramana aici, la Balcic, dar dorinta ei a fost indeplinita doar pentru scurta vreme. Romania a cedat orasul Bulgariei, iar caseta cu inima reginei a fost mutata la Bran, celalalt loc de suflet al suveranei. Nu departe se afla un mic tron de marmura. In acest loc din micul oras alb de pe malul Marii Negre, regina contempla nesfarsitul marii si nisipurile argintii din mijlocul unui adevarat paradis al florilor.

Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de constructie au fost aduse chiar din Insula Creta. O alta zona a parcului foarte frumoasa este Gradina lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc.Gradina din jurul Castelului nu este o simpla gradina, ci un adevarat domeniu, intins pe un deal, domeniu pe care se mai afla alte noua cladiri, fiecare cu o destinatie bine stabilita. Parcul, amenajat la comanda Reginei de catre specialisti, a fost transformat in gradina botanica, din cauza numeroaselor plante exotice pe care le adaposteste.Mergand spre gradini trecem pe langa o cascada, una dintre cele mai spectaculoase lucruri din interiorul castelului, cu o inaltime de 9 metri, ce ofera o panorama ce iti taie rasuflarea.In drumul spre pod, trecem pe langa crama unde poti degusta vinuri de toate soiurile. Poate cel care m-a atras cel mai mult a fost cel cu aroma de zmeura.Mergand pe aleile pavate ajungem si la Vila Moara, iar de acolo pe sub o bolta de struguri ajungem la Vila Printului Nicolae, usor de recunosut dupa minareta ce-i sta alaturi.Poate ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost aceste cascade, mai mici sau mai mare, pe care le poti intalni la tot pasul.Am trecut si pe langa Izvorul Sfant, a carui legenda o gasiti mai jos:Cel mai mult mi-au placut insa gradinile, unde am vazut pentru prima oara in viata mea trandafiri lila.Era un miros care te ametea si curios este faptul ca, desi erau multi turisti de diferite nationalitati si cu copii, nimeni nu a rupt vreun trandafir. Si nu era vreun paznic sa te opreasca.Am fost placut impresionati ce acest loc si ne-a ramas in suflet, cu siguranta vom reveni aici si tot vara, sa ne bucuram de mirosul imbietor al trandafirilor.