Roma – orasul imparatilor, al papilor, al pietelor cu fantani, un oras plin de muzee, galerii, biserici si monumente.  In Roma intalnesti istorie la tot pasul, iar urmele lasate de marii artisti si arhitecti ii o confera o imagine aparte.Roma este o destinatie perfecta pentru inceputul lunii iunie, cand vremea este numai buna de plimbare, cu temperaturi nu foarte ridicate ca-n zilele toride de iulie si august.

Plimbarea ne-am inceput-o in Piata Venezia – langa monumentul Victor Emanuel al II-lea,  construit in onoarea lui Victor Emmanuel, primul rege al Italiei unificate. Monumentul e flancat de Dealul Capitlolului, inima vechiului oras si se găseşte la capatul unuia dintre cele mai importante bulevarde, Via del Corso, aproape de Forul Roman, Coloseum, Colina Capitoliului şi Palatin, cea mai importanta dintre colinele Romei.Din spatele monumentului se poate lua liftul cu care ajungeti pe terasa de pe acoperis.Dupa-amiaza este mai liber la lifturi, noi nu am stat deloc la coada, insa in zilele urmatoare cand am trecut dimineata pe aici, cozile ajungeau pana in strada.De pe terasa se poate vedea in apropiere Colosseum si Forumul Roman.Fiori Imperiali – Forumurile Imperiale – este numele date celor 5 forumuri construite de Iulius Cezar si succesorii sai dupa ce froumul original a devenit prea incarcat pentru a se mai putea construi ceva in incinta lui.

Forumul lui Traian este dominat de Columna lui Traian, piesa centrala. Ridicat in 113 pentru a sarbatori victoria asupra dacilor. In marmura de Carrera sunt sculptate episoade din campaniile victorioase ale lui Traian, scene care cuprind 2500 de personaje.Forumul Roman a fost inima Romei Antice si creierul unui Imperiu care se intindea de-a lungul tuturor teritoriilor cunoscute de europeni. Desi tot ce-a mai ramas este un amalgam de ruine antice, frumusetea si imensitatea rezonantei lor istorice inca fac din acest loc cel mai important sit arheologic al Europei.Forumul a fost initial o vale mlastinoasa intre Colina Palatina si Dealul Capitolului. In Epoca de Fier a fost cimitirul de la marginea unui sat, destinatie care a dat numele locului (“forum” in latina inseamna “in afara“). Mai tarziu a devenit groapa de gunoi pentru asezarile din zona si mult mai tarziu, piata comunala. Primele monumente au aparut in sec. al XVII-lea i.Hr. in timpul domniei primilor regi etrusci.

De la intrarea principala pe Via dei Fiori Imperiali, ia-o la dreapta pe Via Sacra, cea mai importanta strada a vechiului forum si mergi in sensul acelor de ceas. Vei ajunge la iesirea spre Arco di Tito unde ai de ales intre a urca spre Colina Palatina sau sa mergi direct spre Colosseum.In valea de la poalele Colinei Palatine se afla ruinele Circo Massimo, unde mii de trasuri s-au intrecut in cursele imperiale care aveau loc aici.    Dimineata urmatoare, devreme, pentru a evita cozile interminabile, am ajuns la Colosseum. In prezent, un jurul lui se lucreaza pentru linia de metrou.Este cea mai mare constructie romana care a supravietuit. Candva, zidurile sale rasunau de luptele gladiatorilor si de strigatele multimii, iar mai tarziu de bataile ciocanelor care il daramu pentru a folosi piatra la construirea bisericilor si palatelor medievale. Astazi, zidurile lui sunt inca in picioare, in ciuda vicisitudinilor, confirmand faimoasa profetie care spunea: “atat timp cat Colosseumul e in picioare, Roma va rezista. Cand va cadea Colosseumul, se va prabusi si Roma; cand va cadea Roma, se va prabusi lumea”.

Construirea Colosseumului a inceput in anul 70 din dorinta Imparatului Vespasian de a avea un monument care sa celebreze triumful sau militar in Orientul Mijlociu. Constructia a fot continuata de fiul sau, Titus. Inaugurarea a avut loc in anul 80.Colosseumul a fost construit astfel incat daca se umplea de spectatori, putea fi eliberat in doar 3 minute. De asemenea, acesta avea un acoperis imens pentru soare, care putea fi intins pentru a tine umbra tuturor spectatorilor.Vizavi de Colosseum am stat la o terasa cu o priveliste superba, seara, pe luna plina, unde am savurat cele mai bune paste fungi porcini, asezonate cu un pahar cu vin rece, intr-o seara calduroasa de iunie.In urmatoarea zi, am ajuns la celebra Fontana di Trevi, cea mai frumoasa fantana a Romei care are in centru figura lui Neptun, zeul marilor. Aici este, poate, cel mai aglomerat loc din Roma, fie zi, fie noapte. Turisti, localnici in trecere sau vanzatori ambulanti, toti se inghesuie in jurul acestui edificiu.Fontana di Trevi este un simbol al Romei, a fost decor in multe filme, – cea mai cunoscuta scena fiind cea din “La Dolce Vita” a lui Federico Fellini.Se spune ca daca arunci o moneda in Fontana di Trevi, cu siguranta vei reveni in acele locuri. Superstitie? Sau poate doar un mijloc de a aduna fonduri? 

Legenda a inceput acum multi ani si se spune ca cine arunca o moneda in fantana si isi pune o dorinta va revizita orasul din nou. Se mai spune ca, daca arunci cu mana dreapta peste umarul stang prima moneda inseamna “ca sa te intorci la Roma“, a doua – “ca sa gasesti dragostea”, iar a treia – “pentru casatorie”.

Obiceiul aruncarii cu monezi a fost popularizat de filmul “Three Coins in a Fountain” din 1954 regizat chiar de romanul Jean Negulesco., film nominalizat la mai multe premii Oscar, castigand pentru cea mai buna imagine.

In fiecare zi, municipalitatea aduna monedele, impreuna cu alte obiecte pe care turistii le arunca in apa. In 2016, suma a fost de aproape 1,5 milioane de dolari. Se spune ca banii sunt folositi in scopuri caritabile.Foarte aproape de Fontana di Trevi se afla Pantheonul. Doar din interior poti aprecia maretia acestui dom de 1900 ani. Imparatul Hadrian a finalizat Pantheonul in anul 128. A te bucura de un oras nu inseamna sa vezi cat mai multe monumente, ci trebuie alocat timp si pentru hoinareala. Stradute inguste care se termina in piatete cu mijlocul marcat de o fantatna baroca; case vechi, cu tot soiul de amanunte arhitectonice pitoresti, gradini pe acoperisuri, curti interioare impodobite cu sculpturi; mirosuri de mancare italiana gustoasa; cafenele si restaurante micute cu infatisare tihnita… Daca parasesti centrul si zonele “de vizitat” traditionale si aglomerate, ai sansa sa descoperi “cealalta” Roma, cea aflata dincolo de fotografiile retusate ale celor mai reprezentative atractii turistice.Mergand pe strazi si stradute, la tot pasul intalnesti fie o terasa unde sa te racoresti cu un delicios aperol, fie un magazin cu vitrine colorate, cu produse traditionale, menite sa atraga turistii.Renumita pentru scarile pline de flori, un loc unde se aduna zeci de tineri in fiecare seara, localnici si turisti, Piazza di Spagna – si treptele spaniole reprezinta unele dintre piesele de rezistenta ale Romei. Atata piata, cat si faimoasele trepte si-au luat numele de la Palazzo Spagna, construit in 1622 ca resedinta a ambasadorului spaniol la Sfantul Scaun.

Poetul englez John Keats a venit la Roma in 1821 cautand un leac pentru tuberculoza de care suferea si sfarsind prin a muri intr-o casa de langa Treptele Spaniole. Azi casa e un muzeu dedicat lui.

Din pacate, atunci cand am ajuns noi, erau in renovare si peisajul nu era tocmai cel renumit.

Am mers mai departe spre Piazza del Popolo, case se afla in imediata apropiere. La malul Tibrului, Piazza del Popolo se deschide ca o enorma elipsa, cu biserici, fantani si monumentelele de marmura ale evenimentelor istorice din Roma antica. Din antichitate, intrarea de nord in oras a format un culoar spre oras prin intermediul portii din zidurile Aureliene. 

In aceasta Piata se afla si Muzeul Leonardo da Vinci, un loc pe care iubitorii de stiinta si nu numai nu ar trebui sa-l rateze.De cele mai multe ori cand intram intr-un muzeu vedem afise prin care suntem instiintati sa stam departe de exponate si sa nu le atingem. In Muzeul Leonardo Da Vinci nu poate fi vorba de asa ceva, pentru ca expozitiile sale sunt interactive. Cei care il viziteaza pot sa incerce sa vada cum functioneza cele peste cincizeci de exponate concepute de Leonardo Da Vinci. Fie ca este vorba de o masina de zbor, un costum de scafandru sau de primele prototipuri de masini, toate acestea pot fi incercate.Pentru zona Vatican si muzeele sale, dar si Castelul Sant’Angelo, ar fi de preferat sa alocati o zi intreaga, pentru a le putea vizita pe indelete si fara graba.

Plimbarea noastra aici incepe la Castelul Sant’Angelo, o cladire impunatoare de pe malul drept al Tibrului cu o istorie tulburata chiar si dupa standardele Romei.In lunga sa existenta, cladirea a servit mai intai drept mausoleu, apoi a devenit parte din zidul orasului si mai apoi a fost transformata intr-o fortareata. In cele din urma a ajuns sa serveasca drept resedinta papala si mai apoi drept inchisoare militara. In zilele noastre este un muzeu national si un important obiectiv turistic din Roma ce atrage un numar impresionant de turisti din toata lumea.

Intre anii 270 si 275 d.Ch., in timpul constructiei zidurilor Aureliene, mausoleul lui Hardian a fost fortificat si inclus in Zidul Aurelian din jurul Romei. Din acel moment cladirea a inceput sa fie cunoscuta sub numele de Castel Sant’Angelo si a devenit usor usor o fortareata iar in 1277 a fost achizitionat de papalitate care a folosit cladirea drept refugiu in caz de pericol. Un coridor secret, cunoscut sub numele de Passetto di Borgo, face legatura intre Castel Sant’Angelo si Vatican. Coridorul a fost folosit de Papa Clement al VII-lea si de Garda Elvetiana, pentru a se retrage din calea armatei lui Charles de Bourbon in timpul invaziei orasului Roma din 1527.Chiar si in aceasta fortareata, pontifii au avut grija sa nu le lipseasca nimic. Apartamentele papale de la Castel Sant’Angelo au camere superb decorate cu multe fresce, iar sub apartamente se gasesc mai multe etaje unde se afla celule si chiar o camera de tortura. Un coridor in spirala, parte a mausoleului original duce la baza cladirii.In partea de sus a fortaretei, privind peste terasa panoramica, se gaseste o statuie a unui inger ridicata de un sculptor flamand din secolul al 18-lea – Pieter Verschaffelt. Statuia din bronz a luat locul uneia mai vechi care era insa din marmura. Statuia infatiseaza un inger care, conform legendei, si-a facut aparitia in varful fortaretei in anul 590 si in mod miraculos a pus capat epidemiei de ciuma care infestase intreagul oras Roma. Dupa acel moment cladirea a primit numele de Castel Sant’Angelo.Urmatoarea oprire este Basilica di San Pietro – cea mai mare biserica, in ea pot incapea 60 000 oameni si reprezinta inima romano-catolicismului, serveste punct de plecare in pelerinaje si este inzestrata cu un dom uluitor, proiectat de Michelangelo, oferind o priveliste care iti taie respiratia asupra unei mari parti din Cetatea Bizantina.

Intrarea in Vatican este asemanatoare celei intr-un aeroport, rucsacul si geanta iti sunt scanate, te descalti si treci prin detectorul de metale. Toate acestea fiind infiintate in urmare recentelor atentate teroriste. In plus, in Piazza San Pietro sunt amplasate garduri, astfel incat circulatia se face in mai multe sensuri, cumva fara noima, insa poate ca pentru ei au o intelgere anume. Cert este ca Piazza pare o aglomerare de garduri si nu mai este locul liber, plin de porumbei si cu o priveliste superba asupra Domului pe care o stim din pozele de alta data.Biserica isi datoreaza pozitia si legitimitatea spirituala Apostolului Petru, priml papa, despre care se crede ca a fost inmormantat aici, dupa crucificarea sa in 64 sau 67, in Gradinile Imperiale, nu de parte de biserica. Acoperisul din bronz al lui Bernini, aflat in inima bisericii, se inalta deasupra presupusului mormant al Sfantului Apostol Petru.Grotele Vaticanului, incaperi aflate la subsolul bisericii, pline cu morminte sau, nu mai putin important, sa urci in dom pentru o priveliste de neuitat a Pietei San Marco si a orasului. Intrarea in dom este in sudul navei, accesul se face pe scari sau cu liftul.Pentru a urca pe Dom, pe terasa, va trebuit sa luati mai intai liftul, iar mai apoi sa parcurgeti un intreg labirint de scari si scarite, pe coridoare inguste si intortocheate, nemaipunand la socoteala faptul ca va trebui sa urcati pe niste scari inguste, cat sa pui doar varful pantofului pe ele.Ajunsi pe terasa, insa, veti constata ca efortul a meritat pe deplin. Peisajul este superb, in fata se intinde Piazza San Pietro, iar mai spre stanga se vor vedea Gradinile Vatican.In Muzeele Vaticanului se gasesc lucrari de arta care includ incaperi intregi pictate de Rafael si celebrele fresce de pe tavanul Capelei Sixtine. Expozitile sunt raspandite prin cateva muzee si sute de incaperi, iar ca sa le vizitezi pe toate trebuie sa parcurgi cam 8 km. Noua ne-a luat jumatate de zi pentru a le vedea pe toate, in plus am luat biletul din Bazilica San Pietro pentru a nu mai sta la coada interminabila din fata Muzeului.

Pasionati de istoria secolului al XV-lea, am mers pe coridoarele Muzeului cu gandul la Papa Borgia, la frumoasa lui fiica Lucrezia sau chiar la Machiavelli, caci in aceste incaperi s-au dus tratative, s-au pus la cale planuri de razboi, totul in jur aminteste de intrigile de la curtea sa.

Bineinteles, nu puteau lipsi din vizita noastra camerele in care se spune ca ar fi locuit, pentru o perioada,  Papa Borgia: Apartamentele Borgia.Poate ca cel mai de pret lucru pe care l-a facut Papa Borgia a fost investitia in arta si cultura, alaturi de inamicul sau Medici. Lor le datoram multe din celebrele opere de arta ale lui Leonardo da Vinci si  Michelangelo, care exista pentru ca ei le-au comandat la acea vreme, poate si pentru a se intrece unul pe altul in operele de arta detinute.Tot acestor doi mari patroni ai artelor le datoram si investitia in arta plastica, ei au chemat pe rand, la casele lor, cei mai mari artisti ai vremii si poate chiar ai vremurilor nostre, celebrii in perioada Renasterii: Rafael, Leonardo da Vinci, Michelangelo.

O parte din opera lor se poate regasi pe peretii Muzeului.Atractia Muzeului Vatican a fost si va ramane Tavanul Capelei Sixtine – fresca realizata de Michelangelo ce spune povestea Genezei si istoria umanitatii inainte de venirea lui Hristos. Pentru a fi protejata de lumina bliturilor,  in aceasta zona fotografiatul este interzis, paznicii sunt infiltrati printre turisti si nu te lasa sa pozezi.

Capela Sixtina este cea mai faimoasa capodopera lasata mostenire generatiilor viitoare de Papii acelor vremuri din a caror ordine ea a luat fiinta. Ea a prins viata sub forma unei capele modeste, construita pentru Papa Sixtus al IV-lea in 1473. Prima decorare a capelei incepe in 1481 cand partea de jos a peretilor a fost pictata de un grup de artisti renumiti, printre care Botticelli si Pinturicchio. Celebrul tavan a ramas nepictat pana in 1508, cand Papa Iuliu al II-lea l-a abordat pe Michelangelo care a realizat una dintre celebrele sale opere. A durat 4 ani pana cand lucrarea a fost finalizata, 4 ani in care Michelangelo a trebuit sa munceasca in conditii foarte grele – de la temperaturi extreme la saptamani de pictat in pozitii chinuite, intins pe spate.

Vizita noastra in Muzeu se termina pe Scara Bramante, celebra la randul sau prin forma sa spirala.Considerata una dintre cele mai frumoase din lume, Scara Bramante este in realitate opera inginerului si arhitectului italian Giuseppe Momo.Numele i-a fost dat, insa, in memoria celui care l-a inspirat pe Momo, pictorul si arhitectul Donato Bramante. La cererea Papei Iulius al II-lea, Bramante a realizat in 1512 o revolutionara scara in spirala ce facea legatura intre Vila Belvedere a acestuia si Vatican.
Patru secole mai tarziu, in 1932, Momo a preluat modelul scarii lui Bramante, desavarsindu-l si oferind lumii o veritabila capodopera.Roma este deopotriva un muzeu in aer liber, dar si un oras modern, care a reusit sa imbine istoria cu arhitectura zilelor noastre, astfel incat imaginea de ansamblu sa fie o imbratisare armonioasa a prezentului cu trecutul sau glorios.