Montepulciano este faimos pentru vinurile sale, cele mai renumite fiind Vino Nobile di Montepulciano DOC (denominazione di origine controllata) si Rosso di Montepulciano. Orasul isi are origini in perioada etrusca, fiind construit in forma literei S, cu o serpentina inconjurata de trei randuri de ziduri care partial au rezistat pana in zilele noastre.
Montepulciano a devenit cunoscut turistilor si pentru filmarile care au avut loc aici pentru Twilight – New Moon.
Montepulciano face parte din provincia Siena, regiunea Toscana si este amplasat pe o colina inconjurata de Val d’Orcia si Val di Chiana.
Am lasat masina la parcarea de la intrarea in oras, mai erau si altele in zona, insa am vazut ca sunt locuri si libere si am zis ca aici o lasam, in Italia parcarile chiar sunt o provocare, si evident, toate sunt contra cost, 1-3 euro/ora in orasele, in Florenta cu mult mai mult daca te apropii de centru.
Am intrat în orasul vechi prin poarta Prato construita in sec. XV. Inca de cum am intrat am intalnit o crama cu vinuri expuse in strada, am intrat si ne-am trezit intr-un labirint de stradute subterane care ne-au scos intr-o alta zona a orasului. 
Am ajuns destul de dimineata, am zis sa prindem mai liber drumul, pentru ca in iulie-august Italia e plina de turisti.
Strada principala duce in Piata Mare si trebuie sa va inarmati cu rabdare si forta pentru drumul in urcare, o panta abrupta si pe alocuri cu trepte.
Daca obositi, iesiti de pe strada principala si odihniti-va intr-un hamac cu vedere la Val d’Orcia.
Casutele erau toate in culori vii si pline de flori, mi-a lasat impresia unui orasel foarte ingrijit si vesel.
Scapati de soarele arzator de vara pierzandu-va pe stradutele laturalnice care toate negresit se opresc intr-o crama.
Aproape la fiecare casa gaseai un magazin cu suveniruri sau obiecte de artizanat. Printre magazinele de aici, se gasesc si magazine cu accesorii pentru vin, am luat si noi cateva, printre care o pompa de vidat sticla cu dop special, astfel incat sa se pastreze mai mult timp vinul chiar daca sticla nu o golesti la primul pahar, iar daca vorbim despre vinul de aici, este o investitie buna, pentru ca vinul cu cat se invecheste, cu atat mai repede se oxideaza, dupa cum ne-a explicat un domn amabil la una dintre cramele vizitate.
De o parte si alta a strazii principale sunt o serie de palate medievale Avignonese, Batignani, dar fara indoiala cel mai valoros este palatul Proprietarul palatului, un pasionat cercetator de antichitati, a cules el singur relicvele etrusce si romane pe care le-a incastrat in ziduri.
De-a lungul stazii principale se afla magazine ale artizanilor si artistilor locali, restaurante si bineinteles nenumarate crame.
Intr-un magazin ce vindea picturi si obiecte din ceramica am vazut pentru prima data conceptul de tablou intr-o fereastra.
Cramele te imbie fiecare sa le gusti vinul, parca te simti ispitit sa le treci pragul la toate..
La capatul strazii principale, se afla Piata Mare. Se afla in varful colinei pe care este asezat orasul vechi. Piata larga pavata cu piatra de rau este marginita de catedrala, cladirea si turnul primariei, fantana cu lei si grifoni si palatele medievale Contucci şi Tarugi, cel din urma in intregime din travertin.
Tot in Piata Mare se afla un magazin de prezentare al Cramei Gattavecchi in care intram si ne uitam la zecile de sticle care stau pe rafturi, nestiind sa ne orientam. Apare cel care vindea si ne ofera sa degustam un pahar de Rosso de Montepulciano, ce vin, ce arome, ce miros. Am luat cateva sticle. Apoi ne arata Vino Nobile de Montepulciano, ne-a ispitit pe loc cu alte cateva sticle. Desi initial am discutat in engleza, ne-a auzit vorbind in romana si imediat a inceput sa vorbeasca in romana cu noi, ne-a spus sotia lui este din Tulcea. Si asa am mai petrecut alte cateva zeci de minute la un pahar de vorba, pentru ca nu-i asa? vinul se discuta, nu se bea.
Crama Crociani a intampinat in anul 2004 probleme cu vanzarea vinurilor, cand au avut cea mai mare scadere de pana atunci, moment in care s-au lansat online, cu pagini pe retelele sociale, precum si blog, iar veniturile au inceput sa le creasca considerabil. Vinurile produse de ei sunt renumitele Rosso de Montepulciano si Vino Nobile de Montepulciano. 
Multe magazine si chiar restaurante sunt amenajate in foste catacombe etrusce, pe care proprietarii si-au dorit sa le pastreze si amenajeze asa cum si-au imaginat ei ca au fost. 
In catacombele orasului au fost amenajate crame si prese de ulei. Cea mai renumita este Crama Cantucci, mostenita din tata in fiu de 40 generatii, actualii proprietari estimand undeva la 1000 de ani.
Am intrat sa vizitam Crama Ercolani, detinuta de generatii de familia cu acest nume. Dupa ce am trecut prin magazinul in care se vindea vin de diferite calitati si preturi, ulei extra virgin, dulceturi si delicioasa branza Peccorino, am coborat pe o scara intunecoasa si am ajuns in catacombe. Era un labirint de coridoare cu foarte multe incaperi, unele cu unelte medievale, altele cu siruri de butoaie de diverse diametre, prese de ulei, roti de cascaval puse la maturat. 
Desi eram la subsol, spatiul era bine aerisit, dar in aer plutea o aroma de vin si branza Peccorino, erau din loc in loc asezate mese cu pahare unde te puteai aseza sa degusti. Era racoare si bine si parca nu-ti venea sa iesi asa repede in soarele arzator de afara. 
Cel mai valoros sortiment este Nobile Ercolani vechi de 10-15 ani. Bineinteles ca nu puteam pleca fara o degustare de vin, insotita de branza Peccorino.
La final, obositi de atata umblat si colindat, ne-am asezat la o terasa sa mancam ceva, sa ne mai racorim cu o apa rece. Ne-am tot fatait noi de la o masa la alta sa gasim o masa cat mai la umbra, pana cand vine chelnerul si ne invita inauntru, adica la subsol, unde este si crama, si restaurant. 
A fost poate cel mai frumos pranz in Toscana, cu iepure copt incet la borcan, cu vin rosu (un Montepulciano d’Abruzzo DOC de 7 ani), servit intr-o crama amenajata in grotele etrusce.
