Republica Dominicana este o fosta colonie spaniola si este situata in Arhipelagul Antilelor Mari, in nordul Marii Caraibilor, la vest de Puerto Rico si la est de Cuba. Caraibi se numeau bastinasii acelor locuri, de unde si numele marii. Republica Dominicana este tara dansului si a veseliei. Dominicanii sunt  cantareti din nastere si extrem de ospitalieri. M-a uimit sa vad ca acolo toti canta, chelnerii in restaurant canta, receptionerii canta, cameristele, soferii, toti. Toata lumea saluta pe toata lumea, rade, canta si danseaza.Ca perioada de plecare am ales final de septembrie – inceput de octombrie. Am gasit o oferta buna pentru biletul de avion cu Air France, care are un fel de monopol in acea zona, ce-i drept, au si ofertele cele mai bune. Apoi am gasit pe booking.com oferta pentru hotel, aveau chiar 65% reducere pentru ultimele camere si am ales in Punta Cana hotelul Catalonia Bavaro Beach, Golf & Casino Resort, junior privileged room, all inclusive, 5 stele. Acum ne mai ramanea doar sa numaram zilele pana la plecare.

Ofertele agentiilor de la noi sunt proaste, foarte proaste, in comparatie cu achizitionat bilet de avion separat + cazare pe booking. Pretul pe care noi doi l-am dat pe avion si cazare pentru 13 nopti era echivalentul unui sejur pentru o persoana de 7 nopti la un hotel de 4 stele cu mic dejun (cu sau fara avion, depinde de operator) de la o agentie de la noi.

Punta Cana este o statiune cu peste 40 de resorturi (deci am avut de unde alege hotelul, de altfel pe booking.com sunt nenumarate resorturi care nici macar nu se afla in oferta agentiilor de la noi) situate chiar pe malul marii, unde totul este all inclusive – serviciu inventat de dominicani si imprumutat de turci, asa cum aveam sa aflu ulterior.

Am avut zbor din Bucuresti, cu o escala de 3 ore in Paris, cat sa ne luam o cafea si sa dam o tura prin magazine, sa ne pregatim pentru marele zbor, cel de 9 ore, Paris – Punta Cana. Cel mai lung zbor al nostru de pana acum. In zona de asteptare de la poarta de imbarcare, ne intrerupe o doamna, ne auzise ca vorbim romana si voia sa intre in vorba cu noi. Era din Arad si locuia in Venetia cu sotul ei de peste 10 ani si aveau o afacere cu usi securizate in Santo Domingo, de vreo 6 ani. De afacere se ocupa mai mult fiul ei, insa ea si sotul ei locuiau 6 luni pe an in Dominicana. Ne-a mai povestit despre viata in Rep. Dominicana, despre faptul ca mafia ruseasca detine controlul partii de nord a insulei si ca nu ne sfatuieste sa ne aventuram in acea parte singuri, despre faptul ca sunt multi romani stabiliti acolo care o duc bine, chiar foarte bine tinand cont ca sunt patroni de resorturi de 5 stele. Ne-a mai spus ca acolo totul se negociaza, peste tot. Din vorba in vorba a trecut timpul si iata-ne din nou la poarta de imbarcare in fata unui  Boeing 777 (o imensitate de avion cu 500+ de locuri) care a fost plin pana la refuz, atat la dus, cat si la intors.Am ajuns dupa 9 ore de zbor lin la destinatie, unde dupa vreo ora de asteptat (toti cei 500 de oameni din avion au avut nevoie de viza, care nu e decat o formalitate, completezi un formular si platesti 10$ si cam asta e).

Iesim din aeroportul cu acoperis din stuf si ne indreptam spre un taxi, alegem pe cel care ne duce la noi la hotel si pornim.  Soferul da drumul la muzica si incepe sa cante. Initial am crezut ca e un fel de spectacol sa primeasca el bacsis, dar ulterior aveam sa aflu ca de fapt asa e pe la ei.

Ajunsi la hotel, mergem la receptie si aflam ca suntem pe o lista separata. Nu inteleg nimic, insa mergem dupa concierge care ne duce la o alta receptie cu masina de golf. Si aflam ca suntem la Privileged, adica un fel de VIP. Wow, imi zic, cum de-am gresit pe booking si am ales asta? Ca doar am ales in functie de pret si in niciun caz pe cel mai mare. Dar ce mai conta? Deja totul din frumos devenea perfect. La receptie ni s-au pus bratari pe baza carora aveam diverse facilitati si am aflat ca vom avea plaja noastra, despartita de cea a hotelului, ca vom avea beach bar-ul nostru, locurile cele mai bune din restaurante rezervate, si multe alte facilitati pe care le voi aminti pe parcursul articolului.Ne cazam si plecam sa vizitam resortul, dar si sa mancam ceva. Resortul e imens, nu am reusit sa ii dam un ocol complet in zilele petrecute acolo, impresionant insa este terenul de golf, pentru cei pasionati.

Pe parcursul sederii noastre am mancat si la restaurantul bufet, dar si la cele 9 restaurante „a la carte” unde tinuta trebuia sa fie festiva pentru barbati doar (ha!), in sensul ca nu le era permis sa intre in slapi si pantaloni scurti. Femeile puteau intra oricum.

Pentru vegetarieni aici este un Paradis, sunt cele mai bune si mai gustoase fructe exotice, mancarea este preponderent din legume si fructe (au o mancare de banane super buna) si sucuri naturale proaspat stoarse. Pentru cei care nu tin un regim anume, se gaseste si carne preparata in tot felul de sosuri locale, absolut delicioasa. Ah, si sa nu uitam de Vitamina, cum zic dominicanii la alcool. Prima oara cand ne-a intrebat un chelner daca vrem o Vitamina am crezut ca se refera la vreun suc proaspat de fructe si nicidecum la ceva cu alcool. Cand am zis ca vrem sa ne aduca, ne-am trezit cu cate un pahar de vin.

Resortul in sine este un mic Paradis, cu lacuri populate cu pasari exotice, iar la masa hraneam egrete si pasari flamingo. Aleile printre cladirile resortului erau pline de iguane de diferite marimi, tare sperioase si curioase, in acelasi timp. E drept, ca turistii se speriau mai tare de ele, dar asta pana se imprieteneau. Aleile erau printre palmieri si cocotieri, dar erau si construite acoperisuri speciale din stuf deasupra lor, doar pe jumatate, pentru turisti, sa poate merge ziua pe la umbra. Impresionant ca s-au gandit la atatea si atatea lucruri cand au facut resortul, dar ce mi-a placut cel mai mult, a fost atentia lor la detalii si bunul gust in tot ce era acolo. Camerele erau curatate in fiecare zi, mini-barul umplut cu apa, suc si chiar Don Barcelo (pour les connaisseurs). Baia a avut o cada cu jacuzzi, iar pe balcon am avut un hamac si doua balansoare. Paradis e putin spus.

Pe plaja erau 3 beach bar-uri, unul doar cu cocktail-uri din fructe, restul si cu alcool. Era un restaurant de tip bufet situat intre piscina si plaja plus inca unul mare la intrarea in resort. Plus 9 restaurante „a la carte” si un fast food la piscina. Pe plaja aveai de ales intre a sta pe sezlong sub umbrela sau pe un pat balinez, alt rasfat. Plus ca pentru cei din zona privileged veneau picolii pe plaja sa te intrebe ce vrei sa bei sau sa mananci, deci nici macar nu trebuia sa te deplasezi pana la bar. Daca o faceai, te puteai opri pe paturile intinse la iesire sau puteai sa stai de vorba, sa canti sau sa dansezi cu barmanii. Parca nu-ti venea sa crezi ca e real si ti se intampla tie. Poate cele mai frumoase rasarituri aici le-am vazut, nu le-as putea descrie in cuvinte, iar aparatul foto, oricat de performant este, nu poate cuprinde multitudinea de culori. Noaptea, luna oferea si ea un alt spectacol. Resortul avea foarte multe spatii de relaxare, iar Wi-Fi mergea excelent, asadar seara era batalie pe aceste spatii, fiecare cu un cocktail in mana si cu ifonu’ din dotare.Dupa ca ne-am rasfatat cateva zile prin resort, am zis ca e timpul sa plecam in recunoastere pe insula si cum am fost sfatuiti ca ar fi bine mergem in excursii organizate si nu de capul nostru, cum suntem noi obisnuiti, am zis hai sa vedem ce oferte au la hotel. Acolo erau mai multe agentii de turism, am discutat si negociat cu agentii Gabino si cu Ricardo si am ales cateva. Cei doi au devenit si prieteni cu noi si asa am mai aflat una-alta despre viata de acolo, despre cum au ajuns ei sa lucreze la resort, ei venind din Haiti, o tara greu incercata de-a lungul secolelor. Dupa ce a fost sub ocupatie franceza, care nu a facut decat sa saraceasca tara si sa-i transforme pe toti in sclavi, nu au facut nimic pentru haitieni, nu tu drumuri sau locuri de munca, a mai venit si cutremurul devastator de acum cativa ani. Republica Dominicana, desi a fost sub ocupatia spaniolilor, macar acestia au construit drumuri, resorturi, au pus pe picioare o economie care merge. De aceea, haitienii incep sa vina, usor-usor, in Dominicana si ii recunosti usor dupa tenul mai inchis la culoar iar ei nu prea stiu limba engleza, insa franceza o turuie.

Prima noastra escapada a fost in Parcul Marin aflat la 20 minute de resort. Acolo am ales sa inotam cu pisici de mare si rechini. Si da, a fost superb, si da, as mai repeta experienta de o mie de ori. Este foarte sigur si este foarte frumos. A meritat fiecare dolar. De la resort vine un microbuz care te duce la locatie, asta dupa ce mai aduna vreo cativa turisti de pe la resorturile de prin imprejurimi. Ajunsi la Parc, ne schimbam in echipament (costum de baie si vesta de salvare) si ne dam jos bijuteriile, iar verigheta o acopera cu o fasie alba. Aceasta este o masura de precautie, deoarece ele lucesc in apa si instinctul rechinilor este acela de a apuca si a trage de ele.

Prima aventura este sa inotam cu rechinii, alaturi de un trainer. Rechinii doica, pe numele lor, nu pot musca, ei se hranesc prin aspiratie, deoarece nu pot deschide gura prea mult. Cand aud asta ma linistesc, insa cand ne ducem in bazin si cand ei incep sa iti dea ocol, ca-n filme, si ii vezi rotindu-se de jur imprejurul tau, te simti micul lor dejun si incepi sa te indrepti spre mal, cu ei dupa tine. La final, cand ne-am mai obisnuit unii cu altii, vin mai multi antrenori si ne ajuta sa ii tinem pe maini, sa ii mangaiem, ne arata cum se hranesc si ne explica de ce nu sunt periculosi, la cum deschid gura, abia doua muste au loc sa intre, si poate cateva sardine minuscule.

Trecem in alt bazin apoi, unde vom inota cu pisicile de mare, care iarasi nu sunt periculoase, deoarece au o parte din coada taiata inca de la 3 luni, acea parte cu care te pot intepa. In rest, sunt pisici, adora sa fie mangaiate, sa te joci cu ele si sa inoate sub tine, da, fix sub tine, te ridica si te lasi pe aripile lor de parca ai zbura cu ele prin apa. Doamne, ce senzatie!Dupa aceasta aventura in Parcul Marin, intr-o alta zi mergem in Parcul Manati unde urmeaza sa inotam cu delfinii. De la resort, de data aceasta, vine sa ne ia un fel de microbuz deschis, adica fara geamuri si vechi, vechi. A fost un drum interesant, in care singura preocupare era sa te tii bine pe scaun sa nu fi aruncat pe locul unde trebuia sa fie geamul.Ajunsi in parc, prima activitate a fost sa inotam cu delfinii. Delfinii au venit si ne-au plimbat pe aripile lor, ne-au aruncat cu botul si apoi ne-au prins pe spatele lor, ne-au pupat, ne-au cantat, a fost de vis. Daca as mai repeta aventura? De cel putin o mie de ori.

Dupa spectacolul cu delfinii a urmat leii de mare care te pupau si te mangaia. Eu m-am dus, eram curioasa sa vad cum sunt mai de aproape, insa mirosul lor de peste uhh, e ceva de neuitat.Dupa leii de mare a urmat o plimbare de voie prin parc, la final fiind un spectacol oferit turistilor, un fel de dans al bastinasilor. Pe alei ne-au acostat niste angajati ai parcului care vindeau diverse statuete din lemn, tablouri, la un pret de vreo 10 ori mai mare decat cel de la supermarket-ul din apropiere. Nu am cumparat nimic, stiam ca sunt preturi mari acolo si oricum nu ne placuse nimic in mod deosebit. Ce-i drept, m-a impresionat ca o vanzatoare de la tablouri ne-a intrebat de unde suntem si auzind ca din Romania, a inceput sa vorbeasca cu noi in romana. Explicatia a si venit, iubitul ei era roman.

Am vazut pe rand crocodili, papagali, pasari de tot felul, serpi si nelipsitele iguane de pe alei. Tragand linie si socotind, Parcul Manati nu e cine stie ce, nu are prea multe de vazut, insa merita pentru inotul cu delfini si dansul bastinasilor (taino). Intr-o alta zi am hotarat sa mergem pe Insula Saona, cea mai mare insula adiacenta a Republicii Dominicane, in sudul tarii. Este parte a Parcului Național de Est și este inconjurata de Marea Caraibilor.  Este patrimoniu UNESCO si frumusetea locului a atras diversi regizori, multe filme si reclame s-au turnat aici, cum ar fi Piratii din Caraibe.Am mers pana in orasul La Romana cu un autocar, de acolo urmand sa luam la dus barca de viteza, iar la intors catamaranul. In autobuz, ghidul Valentin, ne-a povestit despre cultura si civilizatia dominicana, ne-a spus si cateva proverbe, ne-a facut sa radem si ne-a binedispus la acea ora matinala, 7 dimineata. Ne spunea ca una dintre convingerile dominicanilor este aceea ca nu trebuie sa muncesti prea mult ziua, deoarece nu te odihnesti bine noaptea si de ce sa faci azi ceva ce poti lasa pe maine. Uitandu-ma la oamenii din jur, chiar asa si era, erau extrem de relaxati si veseli, oricat de grea le-ar fi fost viata, multi dintre ei traind la limita subzistentei. Insa ei mereu spuneau ca atata vreme cat soarele rasare, viata e frumoasa. Vazandu-i asa cum sunt, cu bune si cu rele, vazandu-le neajunsurile, dintr-o data problemele tale pareau cu mult mai mici. O calatorie intr-o tara ca aceasta poate fi si o lectie de viata.

Privind pe geamul autocarului, cand iesi din resort unde totul e foarte curat si luxos, dai de o mizerie de nedescris. Drumurile sunt pline de gropi, carnea se vinde direct pe marginea drumului, oamenii traiesc in colibe sau in case foarte mici acoperite in intregime cu gratii. Am aflat de la ghid ca ca cel mai inconstient lucru pe care-l poti face acolo, ca turist, e sa inchiriezi o masina si sa te duci de unul singur sa explorezi insula. Nu au semne de circulatie, nu au limita de viteza, adica cine are pricepere, curaj si noroc are prioritate!

Exista un contrast puternic intre viata localnicilor si ceea ce se ofera turistilor, am surprins in imaginile de mai jos un centru de inchirieri masini luxoase peste drum de o cocioaba.In drum spre La Romana (spre insule) a trebuit sa intram pe autostrada cu plata. La intrarea pe autostrada e cineva care colecteaza taxa. Aici acel cineva erau de fapt niste soldati, fiecare cu cate un shotgun in mana. Am intrebat de ce au arma si mi s-a spus ca „For safety”. Taxa de autostrada nu era mare, ceva sub 1 dolar. Dar ma obisnuisem deja sa vad soldati inarmati, pe plaja, de exemplu, cand mergeam sa vedem rasaritul, tot asa era o patrula care se retragea dupa 8 dimineata si aparea iarasi dupa apusul soarelui. La fel, existau „For safety”.

Ajunsi la debarcader, ne imbarcam pe barca de mare viteza si pornim spre Insula Saona in ritm de merengue si cu nebunaticul Chocolat, responsabilul cu fotografiile oficiale, fotografii pe care la puteai achizitiona ulterior.Pe drum am oprit in cateva locuri, in mijlocul Marii Caraibilior, in niste zone denumite piscina naturala, unde am admirat corali, stele de mare si diversi pesti, care mai de care mai colorati. Si am baut rom cu cola, ceva ce acasa nu as fi facut pentru nimic in lume, doar mirosul ma doboara, dar acolo avea alt gust, alt miros si parca toate se legau cumva. Ajunsi pe insula, am pornit sa facem poze, sa mancam si sa admiram, exploram. Organizatorii excursiei ne-au oferit si un program de dansuri, unde nu doar ca priveai, dar erai invitat insistent sa dansezi cu ei.  Insula Catalina a fost ultima noastra excursie.  La fel, se pleaca cu autocarul de la resort dimineata pana La Romana, de unde am luat apoi catamaranul.Pe plaja insulei erau instalate hamace, sezlonguri, beach bar si gratarul deja sfaraia cu niste homari pe el. Alt Paradis! Aici plaja este plina de corali, intrarea in apa era dificila daca nu ai ceva in picioare, te poti taia usor in corali. Insa pentru pasionatii de snorkelling e ceva de vis: pesti de toate culorile inotand prin reciful de corali in marea azurie. Am stat aproape o zi intreaga pe plaja, am inotat, facut sute de poze si atipit la umbra cocotierilor. Habar nu aveam in ce zi a saptamanii suntem, ce data sau ce ora e. In drum spre Punta Cana, am oprit si in satul Altos de Chavon care se afla in drum spre La Romana. Altos de Chavon este o reconstructie fidela a unui sat mediteranean de pescari din sec. al XVII- lea, situat pe cursul raului Chavon, locul de filmare a unor scene din filme celebre precum Apocalipsa, Rambo, Jurassic Park si Anaconda. Acest centru cultural si artistic construit in 1975 in totalitate din piatra gazduieste o scoala de arta si un muzeu arheologic pre-Columbian complet. De asemenea, aici puteti vizita si Muzeul Ciocolatei unde puteti degusta boabe de cacao neprelucrate. Amfiteatrul satului a fost deschis în 1982, cu un concert de Frank Sinatra si Carlos Santana și pe tot parcursul anului muzicale se tin concerte. Un alt amanunt interesant pe care l-a mentionat ghidul a fost acela ca la biserica din acest sat s-a casatorit Michael Jackson cu Lisa Marie Presley.La cateva zile dupa aceasta excursie s-a terminat si vacanta noastra, poate cea mai frumoasa de pana acum.

Republica Dominicana este o tara a contrastelor, cu un popor primitor, vesel si plin de optimism, cum nu ti-e dat sa intalnesti oriunde. Ne vom gandi mereu cu drag la aceasta vacanta, mai ales in zilele friguroase de iarna.