Locul pe care l-am vizitat intr-o frumoasa zi de toamna a dat nastere multor legende care m-au pasionat pe cand eram copil si veneam aici in excursii.
Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor Costesti si se afla in Comuna Costesti, Judetul Valcea (38 km de Rm. Valcea), la marginea Drumului National 67 – Tg. Jiu – Rm. Valcea.
Sunt stranii, bizare, au forme sferice, elipsoidale ori au aspectul cifrei opt. Au marimi diferite, de la cativa centimetri pana la cativa metri. “Se nasc” intr-un deal nisipos, se desprind dintr-o rapa si cad intr-o vale. Sunt pietrele din comuna valceana Costesti, denumite stiintific trovanti.
Trovantii pot fi intalniti in mai multe zone din Romania, dar cei de la Costesti impresioneaza prin diversitatea formelor. Costestiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formatiuni geologice. Trovantii de aici sunt impresionanti prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri pana la aproximativ cinci metri, dar si prin forma lor.
Povestea geologica a trovantilor incepe in urma cu peste 7 milioane ani, cand aceasta zona arata cu totul atlfel decat o vedem astazi. Nord-vestul acestui teritoriu se umplea treptat cu sedimente de la un vechi fluviu ce si-a creat o delta, pe locul unde se afla astazi Muzeul Trovantilor din Costesti. Ceea ce face ca aceste sedimente sa fie speciale este ca aici geologii au descoperit pentru prima data acesti „bulgari” de nisip si pietris, pe care i-au denumit trovanti.
Satenii locurilor mai numesc trovantii si “pietrele care cresc”.
Trovantii
Aceste substante, in timp, prin cristalizare, formeaza un fel de ciment care leaga granulele intre ele in jurul unor nuclee, iar acestea continua „sa creasca” capatand diverse dimensiuni si forme. Acest proces continua si astazi in interiorul muntelui de nisip si pietris de la Costesti.
Trovantii
Legende sunt multe si unele vorbesc despre niste pietre ciudate care, pe inserat, ascunse de ochii curiosi ai oamenilor, vorbesc, soptesc, se misca… Sunt zvonuri ca ar fi ouale unor creaturi disparute, precum dinozaurii, sau ca insisi oamenii le-au sculptat. Se spune ca ar fi incarcati cu energie pozitiva sau ca ar creste de fiecare data dupa ploaie.
Aceste forme, adesea bizare, iau infatisari dintre cele mai diferite: de la balauri incolaciti intr-un somn adanc, la spinari ondulate lenevind in soare, carapace de broaste testoase si capete de berbeci cu coarne inelate. Adesea ai impresia ca esti intr-o tabara de sculptura, dar te afli in atelierul celui mai iscusit mester dintre toti: Natura.
Filosofiile si religiile din antichitate admiteau ca pietrele au o energie anume, care interfereaza cu energia umana. Samanii le foloseau ca pietre de descantec, divinatorii, pentru proprietatile lor terapeutice si pentru a insoti sufletele in calatoria spre celalalt taram. Calugarii se trezeau la 4 dimineata ora cand plamanii functioneaza optim. Exercitiile de respiratie se faceau intotdeauna in mijlocul naturii, langa formatiuni stancoase, iar margelele din diverse tipuri de pietre erau nelipsite, prinse in siraguri care se infasurau pe incheieturile mainilor sau se purtau la gat.
“Pietrele stiu totul, de cand s-a format Pamantul si cerurile”, scria Paracelsus. “Nu exista secret care sa le fi ramas necunoscut. In ele se inmagazineaza intreaga istorie si intelepciune a Universului, iar memoria lor e nesfarsita”. Numai ca ele nu-si deschid inepuizabila sursa de cunoastere decat persoanelor curate la suflet, care le “simt”!
