Insula Burano este o versiune miniaturala a Venetiei, cu canale proprii si arhitectura unica. Cladirile sunt pictate in culorile curcubeului, culori ce se reflecta in apele canalului. Aici nu aveti nevoie de harta, e un loc atat de mic incat cu greu te poti rataci.
Pentru a ajunge pe insula Burano, am luat vaporasul ACTV din San Marco, dimineata devreme, deoarece ne doream sa ajungem pe insula fara grupurile de turisti care invadasera Venetia in aceste zile toride de iulie.
Am ajuns pe insula in jurul orei 10 dupa aproximativ o ora de mers cu vaporasul.
Inca de la intrare ne-au intampinat magazinele cu dantela, pentru care este este renumita insula.
Mai demult se producea cea mai fina dantela, iar delicatul model punto in aria era cel mai cautat in Europa. Azi, dantela pe care o gasiti in magazinele de pe insula e mare parte importata din Asia (doar scrie Made in China pe ea), iar dantela originala de Burano este facuta de cateva femei pregatite la Scuola del Merletto din Piazza Galuppi.
Denumirea insulei se presupune ca vine de la primii locuitori din insula, familia Buriana. Pana cand a izbucnit epidemia de ciuma in secolul al XVI lea, Burano a fost sub administrarea insulei Torcello. Prin secolul al XVII lea dantelele produse in Burano erau si mai renumite, fiind purtate chiar la marile curti europene. In Franta, regele Ludovic al XIV lea a purtat la incoronare un superb guler alb si foarte valoros, lucrat manual in Burano.
Am inaintat pe stradute fara a avea un itinerariu anume, pe o insula asa mica nu ai nevoie de harta sau indicatoare, e bine sa te lasi purtat de aleile inguste dintre casutele colorate.
Pe multe stradute am observat ca la usi erau puse astfel de draperii, poate si pentru a se apara de ochii curiosi ai turistilor.
Probabil ca in Romania as fi strambat la o astfel de culoare daca as fi intalnit-o la vreo casa, insa aici se potriveste locului, pare ca fiecare respecta cromatica vecinului…
Ca obiective turistice, pe Burano pot fi vizitate Biserica San Martino, cu a ei clopotnita inclinata, si Muzeul Dantelei, unde vizitatorii pot cunoaste o interesanta istorie a acestei fine impletituri.
Dupa cateva ore bune de colindat si fotografiat, am zis sa ne asezam la umbra unei terase sa ne racorim. Nu se poate comanda mancare la nici o terasa decat incepand cu ora 13:00, asa ca un Aperol Spritz si o bere locala a fost tot ceea ce puteam servi pana la ora pranzului.
Asteptand sa comandam pranzul (aici am savurat paste cu fructe de mare, delicioase), am urmarit turistii care incepeau sa umple insula, la ora la care am plecat noi (15:00) insula deja devenea aglomerata, neavand un loc unde sa poti fotografia si altceva decat chinezi sau indieni, ce formau marea majoritate a turistilor.
Si nu putea lispi paza si ordinea locala, la datorie indiferent de ora.
Insula Burano poate fi deopotriva un adevarat paradis fotografic sau cromoterapie pentru cei intersati. Pentru noi a fost cel mai colorat loc in care am ajuns pana acum si va recomand sa-l vizitati dimineata devreme, pana in ora pranzului, pentru a va putea bucura pe deplin de stradutele dintre casutele de turta dulce.
