In weekend-ul 22-23 septembrie am ales ca destinatie Baile Tusnad, dar sambata seara am hotarat ca a doua zi sa ne continuam mai departe drumul spre Sighisoara.
Sylvester ne insoteste peste tot
Astfel, traseul final a fost: Bucuresti – Brasov – Sfantu Gheorghe – Lacul Sf. Ana – Balvanyos – Baile Tusnad – Lacul Ciucas – Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc – Sighisoara – Brasov – Bucuresti.
Pe drum am intalnit o nunta in sat, calaretii au incetinit pentru ca noi sa ii putem fotografia, iar trompetistul a cantat tare in semn de veselie si petrecere.
Nunta in sat
Prima noastra oprire a fost Lacul Sf. Ana. Ca sa ajungi trebuie sa urmezi drumul E578, spre Sfantu Gheorghe pana la Bixad (sunt vreo 6 km) unde vei face la stanga (sunt indicatoare cu Balvanyos – 15 km si Lacul Sfanta Ana – 17 km).
Spre Lacul Sf. Ana
Drumul principal se bifurca la un moment dat si pentru lac trebuie sa faci la stanga. Apoi, ca sa ajungi la lac poti fie sa lasi masina in zona de campare si sa platesti 10 lei, fie sa mergi pana in apropierea lacului (inca 1,5 km de la zona de campare) si sa platesti 20 lei pentru acces. Noi am ales sa o lasam in zona de langa lac, afara se innorase si daca ar fi plouat ne-ar fi fost mai usor sa ajungem inapoi.
Drumul dinspre Brasov spre Tusnad este nou si ca orice lucru nou facut la romani e bine sa te bucuri la inceput de el, apoi nu se stie cum ajunge. Deci profitati anul acesta, ca la anu’ nu se mai stie…
Poate nicăieri în altă parte nu se potriveste mai bine zicala “aparentele înseală”, ca aici, la Lacul Sfânta Ana.
Desi pare linistit, locul a fost multi ani exact pe dos: foarte zbuciumat. Desi pare binecuvântat de Dumnezeu, în lac nu trăieste nicio vietate. Desi are o apă pură, adâncurile sale te duc cu gândul doar la Infern.
Lacul Sf. Ana
Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat pe teritoriul judetului Harghita, în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tusnad. Lacul este asezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente eruptii vulcanice în Carpati si în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620m și o lătime maximă de 460m, o suprafată de 19,50 ha si o adâncime maximă de 7 m. Lacul îsi completează apele numai din precipitatii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează si emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.
prin jurul lacului
Am gasit chiar doua legende, pare-se mai cunoscute, care se invart in jurul numelui acestui lac: Sfanta Ana.
Prima legenda este aceea a unei casatorii din obligatie urmata de un suicid:
Se făcea că părintii unei anume Ana au obligat-o pe aceasta să se cunune cu un tânăr bogat, dar pe care fata nu-l iubea defel. În seara nuntii, mireasa a fugit si s-a aruncat în acest lac. Trupul ei n-a mai fost găsit…
O a doua legenda este aceea a Invidiei:
În vremuri de demult uitate, trăiau aici doi frati. Unul avea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt o cetate fix unde e azi lacul. Bărbatul din vârf de munte detinea o mandra calească, dar pe care n-a obtinut-o cinstit, ci prin noroc, la zaruri. Totusi, avutia a stârnit invidia fratelui său, căruia i-a venit o idee genială ca să fie el “cel mai cel”. Astfel, fratele din vale a înhămat la propria calească 8 dintre cele mai frumoase fete care trăiau în zonă! Evident, fetele nu au putut urni trasura si drept urmare stăpânul s-a mâniat si s-a apucat să le biciuiască. Una dintre fete, Ana, nu a suportat tratamentul si l-a blestemat. Atunci a început o furtună puternică, urmată de cutremure, iar cetatea s-a distrus, prinzându-l în dărâmături si pe proprietarul ei, care a pierit. Pe locul fostei fortărete s-a format un lac, pe care localnicii l-au numit, în cinstea fetei care i-a scăpat de tiran, Lacul Sfânta Ana.
Cu aceste legende in minte, ajungem si noi la lac si ne plimbam in jurul lui, e drept, nu prea mult, ca se insera si cum pe toate posturile de televiziune ursul era pericolul public numarul unul pentru turisti, am zis sa terminam rapid cu plimbatul.
Noi doi
Acolo erau 10 grd Celsius si nu adia vantul deloc, era liniste…intrerupta doar de trosnetul copacilor din padure. Sa fi fost oare Mos Martin la cules de afine?
10 grd C….brrrr
Pe malul lacului, din loc in loc, existau zone amenajate pentru gratar, deci nu vom intalni prin preajma lacului gropi sapate in pamant cu cenusa si urme lasate de turistii neglijenti care uita sa ia cu ei inapoi si gunoiul pe care-l produc 🙂
zona amenajata pentru gratar la Lacul Sf. Ana
Acolo se afla o capela romano-catolica, purtand hramul Sfintei Ana, iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul secolelor 17 si 18 sa ajunga pe malul lacului peste 30 – 40 de mii de pelerini. Se spune ca dupa un astfel de pelerinaj, tinerii si-ar fi gasit aici partenerii de viata, iar femeile care aveau probleme cu sterilitatea au reusit sa aiba copii.
Biserica Sf. Ana de pe malul lacului
De acolo am plecat spre Baile Tusnad, dar ne-am abatut putin din drum si spre Baile Balvanyos, auzind ca e o zona ce nu trebuie ocolita. Am vrut sa urcam la Cetatea Balvanyos, insa fiind pe inserat si drumul ducand prin padure, am zis ca o vom lasa pentru alta data. Zona in sine insa este asemanatoare zonei de la Moeciu-Bran cu deosebirea ca sunt mult mai putine pensiuni si mult mai multa padure.
Fotografu’
Drumul dinspre lac spre Balvanyos
Prin zona Balvanyos o cireada de Milka
Am ajuns apoi in Baile Tusnad (statiunea este amplasată pe Valea Oltului, la intrarea în judeţul Harghita când vii dinspre Braşov) si am mers direct la lacul Ciucas. În mod normal, ar trebui să fie o zonă de agrement, dar singurul agrement este servitul mesei pe malul său, ori pe acea pasarelă ce leagă pavilionul de mal. Bărcile nu mai pot circula pe lac din cauza vegetaţiei abundente.
Lacul Ciucas
Noi doi
Lacul Ciucas toamna
Apa Lacului Ciucas
Barcile scoase la pensie
Malul Lacului Ciucas
peisaj de toamna pe Lacul Ciucas
Apoi ne-am cautat cazare si am ales chiar in statiune Pensiunea Sara, pe care o recomand. Cei de la pensiune au si restaurant propriu si se ocupa si cu activitati outdoor, cum ar fi cele descrise chiar de ei pe site-ul lor:
Pretul pentru o camera dubla pe noapte a fost de 100 RON.
Pensiunea Sara
Dimineata ne trezim devreme si dupa un mic dejun delicios servit la pensiune (pentru care am platit 35 RON doua persoane) o pornim la drum. Un drum frumos si nu doar ca peisaj vorbind, ci inca o data tin sa laud calitatea lui.
drumurile din Harghita mai bune decat cele din Covasna
pe drum in secuime
dimineata pe racoare
pauza pe drum
drumul din padurea de brazi
Din Baile Tusnad ne indreptam spre Miercurea Ciuc printr-o padure superba de brazi, apoi ajungem in Odorheiu Secuiesc unde am vazut prima benzinarie de tip self-service, AutoMat, din tara.
Odorheiu Secuiesc
Intr-un final ajungem in Sighisoara si primul obiectiv a fost sa urcam in Turnul cu Ceas, care este principalul monument si principala intrare in oras. Ca si in cazul ceasului din Praga, si aici la o anumita ora se pun in miscare statuile sculptate in 1648, cu cele 7 figurine care intruchipeaza cate o zi a saptamanii si care se arata pe rand, in fiecare zi, cand ceasul bate ora 12.00.
Platim taxa foto 30 RON (am zis wow, nici in alte tari nu e asa mare, dar asa-i pe la noi, deh), intrare cate 10 RON de persoana si incepem a urca scarile, nici multe, dar nici putine.
Ajunsi sus, observam ca pe margine balustradei sunt inscriptionate marile orase ale lumii si distanta de acolo pana la ele. Primul pe care l-am vazut a fost Sydney, oare asta sa ne fie urmatoarea destinatie? 
unde mergem la anu’?
panorama vazuta din Turnul cu Ceas
Pe cand ma pierdeam printre artizanii locali incercand sa surprind in imagini ceea ce mi-a placut mai mult, m-am trezit surprinsa cu un pandantiv sub forma de aripa de ingeras, de la sotzi meu.
greu de ales
Dupa Turnul cu Ceas, urmatorul obiectiv a fost Biserica din Deal si apoi am luat pranzul la restaurant Dracula, unde am servit cea mai scumpa ciorbita de legume din viata mea: 17 RON si cea mai scumpa apa plata la 0,5l: 14 RON. Si am asteptat dupa acestea vreo 40 minute, dupa care am dorit o cafea, mare greseala, a mai durat inca 30 minute si a fost 10 RON. Cafea simpla, la filtru, fara zahar, lapte sau altceva ce ar fi presupus un timp de executie asa mare.
inscriptie la Biserica din Deal
au inceput sa renoveze in Cetate
terasa unde am mancat si pe care nu o recomand
si Printzu’ nu mai vine….
un pic de culoare prin cetate
ale cui or fi coarnele?
atmosfera din Cetate
Dupa ce ne-am mai plimbat un pic pe stradutele medievale, ne suim in masina si pornim inapoi spre Bucuresti. Din Ploiesti ne-am bucurat de noua autostrada A3 si de un apus de soare superb.
