Planuiam o vacanta undeva la mare, cu mult soare si plaje nu foarte aglomerate. Am ales Grecia pentru ca este un loc unde puteam gasi tot ce ne doream. Am hotarat sa mergem in peninsula Peloponez pentru plajele sale mari si cu nisip fin, dar si pentru nenumaratele locuri pitoresti pe care le are.
Am plecat din Romania intr-o joi seara, in jurul orei 17:00 si am ajuns la destinatie, adica in orasul Methoni, a doua zi la 14:00. A fost un drum lung, mai precis au fost 1462 km. Am condus amandoi avand posibilitatea de a ne odihni pe rand. Ajutorul de nadejde ne-a fost GPS-ul.
Ajunsi la destinatie am pornit in cautarea unui loc de cazare pe care l-am gasit fara prea mari eforturi. Nu obisnuim sa ne facem rezervare din timp pentru concediile in Grecia deoarece la fata locului gasim mai multe oferte decat pe site-uri si mult mai avantajoase ca pret. Dupa cum spuneam, am gasit cazare la Castello Methoni, un hotel chiar langa Castelul Methoni si foarte aproape de plaja.
Mi-a placut faptul ca avea gradina cu un palmier mare in mijlocul ei ce trecea si pe la balconul nostru de la etajul doi. Pretul a fost de 45 euro/camera/noapte, incluzand si micul dejun.
vedere din camera noastra spre balcon
Hotelul apartine unei familii, 2 generatii ocupandu-se de el. Scarile interioare erau din marmura roz, balustrada din fier forjat, iar holul avea picturi cu peisajul din zona, ele fiind ale unor artisti plastici locali.
In fiecare dimineata eram intampinati cu micul dejun pe terasa din gradina, cu suc proaspat de portocale, cafeaua aburind, smochine si alte cateva bunatati pe langa.
Hotelul se afla la mai putin de 200 m de plaja si debarcaderul din oras.
Pe langa hotel se afla o straduta ce urca spre Sunset Bar, un local de unde se pot admira apusuri de vis
A doua zi am mers la una dintre cele mai renumite plaje din lume: Voidokilia.
Plaja sau laguna Voidokilia este o plaja foarte populara din zona Messinia. Pe langa peisajul fantastic, faptul ca “investitorii in turism” nu au ajuns aici, reprezinta bineinteles un mare plus. Aceasta plaja are forma literei grecesti omega (ultima litera din alfabetul grecesc).
In prima noastra balaceala in apa marii de un turcoaz stralucitor, deodata iubitul meu apare de sub apa, venind spre mal unde eram, ingenuncheaza, si privindu-ma in ochi, ma intreaba daca vreau sa-i fiu sotie, luandu-mi in acelasi timp mana si punandu-mi inelul pe deget. Pe aceasta frumoasa plaja eu am zis: DA.
In zilele care au urmat am colindat si restul plajelor, cea care mi-a placut iarasi in mod deosebit a fost plaja rosie de la Finikounda.
Am vizitat si Castelul Methoni de vis-a-vis de hotel, despre care am aflat ca a fost construit de venetieni si a fost sub ocupatia lor pentru 2 secole, fiind ulterior cucerit de catre otomani, apoi fiind iar cucerit de venetieni.
Am vizitat si Castelul Methoni de vis-a-vis de hotel, despre care am aflat ca a fost construit de venetieni si a fost sub ocupatia lor pentru 2 secole, fiind ulterior cucerit de catre otomani, apoi fiind iar cucerit de venetieni. In prezent, zidurile cetatii, chiar daca sunt ruine, continua sa fie impresionante. Castelul este construit in mare si este separat de tarm printr-un sant plin cu apa, peste care exista mai multe poduri si podete cu care se face legatura.
In ziua ce a urmat am facut o vizita la Cascadele de apa din Polylimnio. În municipiul Voufrada, la 25 de km de Messini exista canionul de Polylimnio cu lacuri si cascade, derivate din izvoarele raului Nera. Urcam pe o mica poteca, timp de 5 minute trecand prin vegetatia densa si presarata cu poduri din lemn.
Sunt 15 lacuri cu diferite denumiri ciudate, cum ar fi Mavrolimna, Kadi, Kadoula, Lucky, Italian, Panagos, Stathoula.
In cursul arsitei de vara, nimic nu e mai racoritor ca o baie in apa rece a micului lac de munte. La intrarea inspre cascade este un mic parcking pentru masini si o cantina cu terasa pentru o gustare.
Intr‑una din zile am hotarat sa mergem spre insula Elafonissos care are cea mai frumoasa plaja din Grecia, dupa cum spun chiar ei, grecii. Aveam de mers pana acolo 230 km.
Drumul a fost spectaculos pe o sosea ce poate fi asemanata Transfagarasanului. Am traversat muntii Taygetos, un sir ascutit de stanci care ajunge la inaltimea de 2404 m. Desi eram in luna august, pe acea sosea ce urca in munti, temperatura a scazut la 10 grade.
Prima oprire a fost in orasul Sparta, care este capitala administrativa a prefecturii Laconia (Lacedaemonia). Orasul a fost amplasat strategic: pazit din trei parti de munti si controland rutele prin care armatele invadatoare puteau patrunde in Laconia si in sudul Peloponezului prin trecatoarea Langhda de peste muntele Taygetos. In acelasi timp, distanta sa fata de mare – Sparta este la 27 de mile de portul sau la mare, Gythium – facea dificila instalarea unei blocade.
Despre istoria timpurie a Spartei, se spune ca a fost fondata de primul sau rege, Lacedaemon, fiul lui Zeus si Taygete, care s-a casatorit cu Sparta, fiica lui Eurotas. Regii din Sparta erau considerati a fi descendentii directi ai lui Hercule.
In secolul al V-lea i.Hr, Sparta si Atena au devenit aliati (din constrangere) impotriva persilor, dar dupa ce amenintarea straina a trecut, au devenit in scurt timp rivali. Cea mai mare serie de conflicte intre cele doua state, ce a si dus la dezmembrarea Imperiului Atenian, este numita Razboiul Peloponesiac.
Leonidas a fost rege in Sparta intre 489 (488) si 480 i.Hr. Faima lui provine din batalia de la Termopile (480 i.Hr.) in care a condus 300 de spartani si 7000 de alti greci intr-una din cele mai memorabile rezistente din istoria antica impotriva unei armate persane de 180 000 de oameni.
regele Leonidas
Dupa Sparta, urmatoarea oprire a fost la cetatea medievala Mystras, situata la numai 7 km de orasul Sparta.
O plimbare prin acest magic oras bizantin in ruine inseamna delectare pura. Asezarea acestuia este spectaculoasa, pe un deal care se inalta din campia de la poalele Muntilor Taygetos, care la randul lor se pravalesc peste regiunea Mani. Ruinele stranii se intind peste intregul deal, din vechile constructii ramanand destul pentru a oferi vizitatorilor o idee clara despre cum era viata celor 42 de mii de oameni care locuiau aici in secolul al XV-lea.
Orasul a fost intemeiat in anul 1249 de catre franci, care preluasera controlul asupra Greciei la inceputul secolului al XIII-lea. Isi datoreaza existenta lui Guillaume al II-lea de Villehardouin, care planuia ca Mystras sa devina a treia sa cetate intarita din aceasta regiune. Orasul a fost cucerit de bizantini in 1262, dar noul oras care a aparut in apropiere de fortareata si in interiorul ei a inceput sa infloreasca. Mystras s-a dezvoltat ca centru de excelenta artistica, atragand pictori de la mari departari, precum Italia sau Constantinopol.
Situl arheologic Mystras a fost inclus in patrimoniul UNESCO in anul 1989.
In drum spre Elafonissos am trecut printr-o livada de portocali, la marginea ei aflandu-se un luxos cartier de vile
Tot in drumul nostru am trecut si pe langa un domeniu viticol, unde am vazut cum se fac stafidele.
Am ajuns si la insula Elafonissos.Am trecut cu ferryboat-ul, iar drumul a durat circa 20 minute si a costat 8 euro/masina. Insula apartine districtului Lakonia, este situata in golful Laconia care este localizat intre cele doua degete estice ale Peloponezului. La intrare pe insula am observat un afis cu o plaja interminabila cu nisip alb si apa de culoare turcoaz, lipseau palmierii, altfel parea un peisaj din Caraibe.
Insula nu are mai mult de 20 km patrati, relieful nu are absolut nimic spectaculos, nu sunt mai mult de 300 locuitori majoritatea pescari, insa aici sunt poate cele mai frumoase plaje din Grecia, plaje care nu se mai termina cu un nisip fin alb, apa fiind putin adanca si poate de aceea are acea culoare bleu deschis spre vernil. Nu ai ce sa faci pe aceasta insula decat sa te rasfeti la soare si apoi sa faci baie in apele limpezi si clare atat de imbietoare! Nu exista decat cateva cladiri albe izolate, in general totul este doar liniste pace si natura inca neatinsa sau intinata de civilizatie, si sper sa ramana asa! 
In vremurile antice, Elafonisos era o peninsula ce purta denumirea “Onou Gnathos” (Maxilar de magar), datorita formei pe care o avea. Regiunea dintre Peloponez si Elafonisos s-a scufundat in urma unui cutremur, aceasta zona putand fi vizibila astazi in insulitele ce inconjoara Elafionissos.
In curand vacanta s-a terminat si a trebuit sa ne facem bagajele pentru plecare. La drumul de intoarcere spre Romania am facut o oprire si la Stadionul Olympia.
Jocurile se tineau, desigur, in onoarea lui Zeus, cel care ii conducea pe ceilalti zei greci, jocuri care, spre deosebire de cele moderne, contineau si ritualuri de venerare a zeilor. Olympia a fost locul in care jocurile olimpice adunau intreaga lume elenistica.
Aici se afla si Templul lui Zeus, considerat una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.
Dupa Olympia a urmat Canalul Corint, care este un loc unic, de unde poti admira atat Marea Egee cat si Marea Ionica.
Ideea de a construi un canal intre cele doua mari exista inca din antichitate. Alexandru cel Mare, Iulius Caesar sau Caligula au avut planuri sa sape acest canal. Nero a fost singurul care a demarat acest proiect in anul 67 i.Hr., dar lucrarile s-au incheiat 2 ani mai tarziu, atunci cand imparatul a murit. Canalul Corint a fost realizat la sfarsitul secolului XIX, cu ajutorul unor ingineri francezi mandatati de guvernul Greciei.
Canalul Corint are o lungime de 6343 metri, latimea variaza intre 21 si 25 de metri, iar adancimea apei este de peste 8 metri. Culoarul navigabil este flancat de pereti de stanca imensi, cel mai inalt punct fiid situat la o inaltime de 90 de metri deasupra apei. Vapoarele de croaziera si nu numai, care trec prin acest loc, au nevoie de remorchere pentru a naviga in siguranta.
De aici am plecat catre teatrul antic Epidaurus. Renumit in intreaga lume pentru acustica sa deosebita, a fost construit in anul 340 i.Hr. de catre arhitectul Polykleitos. Situat la o altitudine de 360 de metri, langa satul Palea Epidaurus, teatrul Epidaurus este unul din putinele teatre care si-au mentinut de-a lungul timpului forma originala, de tip circular, denumita orchestra, in ciuda faptului ca pe parcursul dominatiei romane de pe teritoriul Greciei au fost inlocuite cu teatre in forma de semicerc.
Capacitatea teatrului a fost initial formata din 34 de gradene din calcar gri, care puteau primi 6200 de persoane, repartiazate in 12 sectiuni. Nivelul superior ajustant a fost realizat mai tarziu, in secolul al II-lea i.Hr., cu inca 21 de gradene. Astfel, teatrul avea o capacitate impresionanta pentru acele vremuri, de 12 mii de persoane, varful gradenei fiind situat la 22,50 metri inaltime de orchestra, care si aceasta are un diametru care atrage atentia celor care ajung aici, 20,28 m. Acustica teatrului este recunsocuta si renumita, chiar si spectatorii aflati pe ultimul graden a teatrului puteau auzi ceea ce se rosteste jos.
Aflandu-ne pe ultimele trepte de sus ale teatrului, am auzit cum cineva arunca cu moneda in centrul de jos, acolo unde se jucau pisele. Incredibil, dar sunetul a ajuns pana sus unde ne aflam noi. De asemenea, noi puteam auzi foarte clar ceea ce discutau oamenii jos. Ne-ar fi placut sa asistam la o piesa de teatru aici sau chiar la un concert de opera, insa timpul nostru era limitat, ne aflam in drumul de intoarcere spre casa. Dar, poate data viitoare…
Teatrul Epidaurus a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO. Pe unul dintre afisele de afara am putut citi ca din anul 1954, teatrul este locul de gazduire al Festivalului Epidaurus, ocazie cu care incepand din luna iunie si pana in septembrie, aici sunt puse in scena opere dramatice renumite ale celebrilor Sofocle sau Eschil, diverse manifestari culturale sau spectacole lirice.
Dupa aceasta ultima oprire, ne indreptam inapoi spre Bucuresti.
A fost o vacanta superba, cu mare cristalina, plaje insorite, muzica greceasca si un inel cu diamant…
