Creta este cea mai mare insula a Greciei, un loc incarcat de legende si istorie. Ajuns aici, poti lesne sa intelegi de ce a fost preferata zeilor: munti inalti, chei spectaculoase, o zona de coasta impresionanta, pesteri si golfuri adanci, sate autentice care pastreaza traditii de sute de ani si o varietate de plaje, pe toate gusturile.Am ezitat mult pana sa alegem destinatia concediului din acest an. Am oscilat intre Croatia si Spania, iar intr-un final am ales Creta. Si s-a dovedit a fi o alegere inspirata.

Am hotarat sa mergem cu masina noastra pentru ca citisem ca pe aceasta insula destinatiile frumoase se intindeau pe toata suprafata urmand a parcurge chiar si 200 km dintr-o parte in alta. Puteam sa alegem si avionul urmand sa inchiriem acolo masina, insa noua ne place sa calatorim mult si nu ne-a speriat drumul lung ce-l aveam de parcurs, plus ca o masina de inchiriat nu iti ofera aceeasi siguranta ca propria masina, unde stii ce conduci.

Am mers asadar cu masina pana in Portul Piraeus, Atena, iar de acolo am luat ferryboat-ul pana in Creta. De acasa nu am rezervat online biletele, deoarece acolo sunt mai ieftine (ne-a dat cineva acest pont) si asa a si fost, acolo au fost 231 euro dus-intors pentru o masina si 2 persoane si nu 385 euro cum gasisem online. De acasa am consultat orarul plecarii sa stim cand sa ajungem. Am ales sa calatorim cu ferryboat-ul noaptea, cand ne gandeam ca vom dormi si timpul va trece mai repede, plus ca veneam dupa un drum foarte lung, de aproximativ 12 ore si oricum eram obositi. Asa ca am ales sa plecam din Bucuresti dimineata, in jurul orei 3 si am ajuns in Atena la ora 18:00, numai bine pentru a ne lua biletele si a ne imbarca pe ferryboat-ul ce pleca la ora 21:30.

Pe drum am mai citit despre Creta si asa am aflat ca este cea mai mare insula a Greciei si pe locul cinci ca marime, in Marea Mediterana. Creta masoara 260 km in lungime si pana in 56 km in latime, fiind impartita in patru prefecturi, de la vest la est: Chania, Rethymnon, Heraklion si Lassithi. Accesul pe insula se realizeaza fie prin cele doua aeroporturi internationale din Heraklion si Chania, fie prin porturile din Heraklion, Chania, Rethymnon si Agios Nikolaos.

Interiorul insulei Creta este predominant muntos. In vest se afla Muntii Albi (Lefka Ori) – 2.453 m, in centrul insulei gasiti Muntii Idi (Psiloritis) – 2.456 m, iar in est sunt Muntii Dikti – 2.148 m.

Creta reprezinta leaganul celei mai vechi civilizatii europene, cea Minoica; nu se stie cum a disparut, una din ipoteze este ca a fost distrusa subit de gigantica eruptie a vulcanului de pe insula Santorini si de tsunami-ul declansat de ea. Templele si si palatele construite de ei au stat la baza multor mituri si inca sunt unele dintre cele mai impresionante situri arheologice.

Dupa un drum pe o mare linistita, dupa un apus si un rasarit, am ajuns in Creta, in portul Heraklion, la ora 6 dimineata.  Am setat coordonatele GPS pentru hotelul unde urma sa stam si am pornit din nou la drum. Mai aveam de parcurs 78 km pana in orasul Platanias, situat la 5 km de Rethymno, al treilea oras ca marima de pe insula.

Aici este hotelul unde am petrecut 11 zile si 10 nopti de neuitat: http://www.katerini-aps.gr/HomeEN.html

Am facut rezervare pe booking.com si unul dintre criteriile de alegere a fost ca distanta fata de plaja sa fie cat mai mica. Hotelul la care am stat era la 150 m de o plaja mare, cu nisip din cel mai fin (mai rar gasesti in Grecia asa ceva), cu o apa limpede si locuri nenumarate de pus umbrela  din dotare sau sezlongul. Daca doreai sa inchiriezi acolo te costa 7 euro pe zi 2 sezlonguri si umbrela.

Dupa un drum pe singura lor autostrada din nordul insulei am ajuns la hotel si am luat in primire camera noastra: 122. Am stat intr-o garsoniera, studio cum ii spun ei, compusa dintr-o baie, o bucatarie complet utilata si continuata  cu un living, plus un dormitor. Si sa nu uit balconul de unde puteai sa sari direct in piscina.

Prima zi am petrecut-o in statiunea unde eram cazati sa vedem imprejurimile, marea, plaja si sa gustam din bucataria traditionala pe care prietenii nostri care vizitasera Creta ne-o laudasera atat de mult. Apoi ne-am gandit incotro vom merge in urmatoarele zile, ce vedem si mai ales pe unde ne balacim.A doua zi am hotarat sa mergem la plaja Preveli sau Palm Beach, cum ii spun ei. Am citit ca fusese distrusa in urma cu 3 ani de un incendiu, insa localnicii au reusit sa o repopuleze cu palmieri si sa o aduca la starea initiala. Situată în nord-vestul Cretei, în apropiere de mănăstirea istorică Preveli, pădurea de palmieri şi plaja acesteia a fost preferată de hipioti, înainte de a deveni una dintre zonele turistice cel mai bine cotate ale Cretei.La Preveli, raul Kourtaliotis se varsa in mare, iar apa lui verde, marea albastra, palmierii si “bambusul grecesc” creează o atmosfera de oaza tropicala.Preveli chiar este un loc deosebit. E singura plaja pe care-am vazut-o intrand practic in munte si care, de parca n-ar fi fost de ajuns, rasare la capatul unui raulet ce iese molcom din mijlocul unui canion ingust, flancat de o padurice de palmieri.

Plaja este in sudul Cretei, aproape in mijlocul insulei. Ca sa ajungi la ea trebuie sa tai muntii in doua (daca vii din Chania sau Rethymno) si, dupa ce ai chinuit masina pe mii de serpentine, o sa ajungi la un moment dat sa ti se indice Manastirea Preveli. Asa ca o tii pe drumul neasfaltat, cu multe serpentine si care pe alocuri se surpa, printr-un defileu, pana te proptesti intr-o parcare.  Trebuie sa mentionez ca pe toate indicatoarele plaja se regaseste sub numele de “Palm Beach”.Apoi incepe distractia: ai de urcat un munte, mic, e drept, pe o cararuie ingusta si cu marea langa tine, undeva la vreo 100 m in jos. Si nu prea stii cat ai de mers pentru ca nicaieri nu se specifica distanta, scrie doar “Palm Beach”. Era o caldura la ora 11 cand am ajuns ca mai-mai imi venea sa ma intorc. Insa, vazand ca lumea vine cu umbrele, sezlonguri si toate cele dinspre partea cealalta a muntelui am zis ca nu trebuie sa fie departe. Si asa a si fost, drumul pe poteca se parcurge cam in 15 minute, pentru ca venind la plaja mi-am luat slapii si nicidecum incaltaminte adecvata pentru munte, cum era mai potrivit. Si sunt si trepte de urcat si coborat pe care trebuie sa calci cu grija fiindca sunt pe alocuri tocite si aluneca.Dupa plaja am hotarat sa ne intoarcem pe drumul de coasta pe care l-am descoperit acolo si pe unde vedeam ca sunt masini, desi si acel drum era neasfaltat. E drept, a fost pe marginea marii si cu un pic de prapastie intr-o parte, insa a fost acceptabil as putea spune. Drumul duce spre Agia Galini, un sat pescaresc transformat intr-o frumoasa statiune. De aici ne-am continuat apoi drumul spre statiunea unde stateam, in Platanias.Ne gandeam in urmatoarea  zi incotro sa mergem, aveam atat de multe locuri de ales incat a fost greu sa ne decidem. Am ales Laguna Balos, fiind cea mai renumita destinatie din Creta. Aici, pe iahtul Britania, ancorat in zona, printul Charles si printesa Diana si-au petrecut luna de miere, deci trebuia sa gasim un peisaj de vis.Dupa ce ne-am intors de acolo am aflat ca se putea ajunge din portul Kissamos cu vaporul, un drum pe care il recomand din toata inima daca nu vreti sa patiti ce am patit eu. Pana in acest port, toate bune si frumoase, am mers pe autostrada, am admirat drumul de coasta ce duce pana acolo. Ajunsi in Kissamos, am urmarit indicatoarele cu „Beach Balos” sau simplu „Balos” pana cand in drum apare o bariera unde am platit intrarea in rezervatie 2 Euro de masina (pentru ca e o rezervatie protejata). Ciudat mi s-a parut ca cea care ne taxa ne-a rugat sa conducem prudent si incet. Buun, ma minunez eu de asa o urare si zic ca deh, cine stie ce traseu bun de curse de masini o fi. Dupa ce trecem de bariera drumul nu se anunta cu nimic deosebit, din contra era asfaltat si cu parapet de protectie si urca lin de tot pe coasta, superb, cu marea azurie in dreapta. Dar peste o curba si inca o curba drumul devine neasfaltat si fara parapet de protectie, insa nu se vedea ca ar urca brusc. Eh, zic, hai ca pot sa fac poze in voie, nu ma mai jeneaza parapetul de protectie. Dar dupa o alta curba stransa deja incepe sa devina distractiv: drumul se ingusteaza si 2 masini trec foarte aproape una pe langa alta, iar pietrele de pe drum devin pietroaie si cum trecea masina peste ele o salta de aveai impresia ca o arunca in mare. De jos cum urca drumul vad o portiune asfaltata si imi spun ca incepe sa se termine cu nebunia asta de drum. Insa am parte de o alta surpriza, acel drum asfaltat este fix pe creasta unui munte (am citit ulterior ca ar fi la aproximativ 900 m distanta de mare), cu o curba foarte stransa si inclinata spre mare, imi zic ca nu vom trece, ca vom pica, o mie de ganduri mi-au trecut prin cap. Insa a fost bine, ma tot uitam la sotiorul meu care nu trada niciun strop de neliniste. Mi-a indus atata incredere incat incepusem sa ma linistesc. Doar ca ma asteptam sa se termine si sa devina un drum mai normal, dar nici gand.  La urmatoarea curba am intrat in panica si am coborat din masina, simteam ca nu mai pot sa vad marea in dreapta, iar in spate nu puteam sta, pietrele peste care treceam aruncau pur si simplu masina spre mare. Asa ca o portiune, ultima din drum, de vreo 4 km am mers pe jos si a fost o relaxare totala. E drept, mai putin pentru sotiorul meu care ma astepta la fiecare varf de panta si ma fotografia cum veneam eu agale pe drum. La plecare insa am parcurs tot drumul in masina, evident cu capul sub torpedou, dar  in parte deja ma obisnuisem cu ce avea sa urmeze.Bun, si sosim noi sus, in varf de munte, parcam masina langa celelalte zeci care ma depasisera pe drum (unii chiar au oprit sa ma intrebe daca am patit ceva de merg pe jos si daca nu vreau sa ma duca ei la plaja, insa cand le-am explicat ca mi-e rau din cauza drumului  si ca sotiorul meu ma asteapta mai sus cu masina, au dat din cap cu multa intelegere). Ne luam din masina cele necesare pentru plaja si ne uitam dupa indicatoare, insa vazandu-ne asa sus, imi zic, sa vezi nebunie acum ca va trebui sa coboram pe cine stie ce poteca spre mare pana la plaja. Si asa a si fost,  un drum anost, plin de pietre, pe o poteca ingusta si abrupta, un drum greu pentru cineva venit in slapi, ca deh, doar venisem la plaja, nu la urcat muntii.Ajunsi insa la plaja, dupa un drum de 40 minute la coborare, nisipul fin si marea limpede ne-au facut sa nu regretam drumul. Doar in Maldive mai vazusem asa ceva. Am petrecut cateva ore superbe pe o plaja exotica, la baza muntelui, nedorind sa ne gandim la urcusul ce ne asteapta inapoi.Acolo era si o statie de taxi cu magarusi, pentru cei care doreau sa urce mai usor, insa noi am ales varianta pe picioare, pentru ca deja ne obisnuisem cu drumul si in plus ne-am tot oprit sa facem poze.Am ales sa povestesc cu lux de amanunte toate aceste intamplari si mai ales drumul pentru ca inainte sa plecam, desi am rascolit tot internetul, nu am gasit nimic legat de aceste aspecte  si ma gandesc ca poate ii vor folosi cuiva. Acum, sincer, pentru psihic si mai ales pentru masina, as alege oricand varianta cu vaporul  in locul acelui drum,  insa la vremea cand am ajuns acolo, nu am gasit nicaieri aceste detalii.

In ziua urmatoare ne-am gandit sa alegem ceva mai soft asa ca am ales o plaja renumita: Elafonisi, plaja cu nisip roz, cum mai este regasita in unele descrieri, situata in partea de sud-vest a Cretei. O portiune din drum mergem tot pe autostrada si in apropiere de Kissamos drumul se imparte, un drum spre Balos si altul spre Elafonisi. Chiar vorbeam cu sotiorul meu in masina si radeam, zicand ca toate aceste locuri renumite au un drum spectaculos, oare si asta o fi la fel?

Drumul nu a fost asa, insa a trecut printr-un defileu pe unde o portiune de drum se circula doar pe un singur sens, deoarece drumul era surpat si chiar fara parapet de protectie, insa toate acestea durau pret de 300 metri, dupa care urma un superb drum prin munte cu marea in fata.

Ajunsi aici, am descoperit inca o data un peisaj exotic, precum cel de la Balos. Doar in Oceanul Indian am mai intalnit nisipul si apa aceea. Elafonisi nu se lauda nici cu taverne sau restaurante, nici cu amenajarile cu care suntem obisnuiti sa ne intalnim pe orice plaja; in schimb, Elafonisi te cucereste cu o frumusete salbatica, neatinsa parca de nici un picior omenesc, ci doar de vanturile puternice si permanente, si de apele de un albastru intens.Pentru a ajunge de pe tarm pe insula va trebui sa treci prin apa insa nu te speria pentru ca nu e deloc adanca. Se spune ca Elafonissi este locul unde, in 1824, turcii au masacrat aproape 850 de femei si copii care se ascundeau de otomanii ce asaltasera Creta. Nisipul roz de pe tarm reprezinta sangele celor ucisi, o placa memoriala fiind instalata in memoria victimelor in cel mai inalt punct al insulei.

Pe plaja sunt putine locuri unde sa iti pui sezlongul din dotare sau prosopul, costul unui sezlong acolo este de 7 euro/ 2 sezlonguri si umbrela/zi. Ne-am bucurat sa vedem ca nu toate erau ocupate si aveam cat de cat un spatiu mai aerisit. Din pacate la orele pranzului nu mai era niciun sezlong liber, iar ele erau destul de inghesuite incat sa ii auzi gandurile vecinului si atmosfera s-a transformat dintr-o data cu cea binecunoscuta de la noi din statiunea Mamaia. Erau multi turisti rusi si bulgari, extrem, dar extrem de galagiosi si parca proaspat iesiti din pestera, ceea ce m-a facut sa ii privesc cu mult mai multa ingaduinta pe manelistii nostri care asculta la telefonul mobil muzica tare pe plaja.Curand nici in apa nu mai aveai loc, nici liniste pe plaja, devenise zgomotos si obositor, asa ca am hotarat sa facem cateva poze si apoi sa plecam. Dar ne-am bucurat in schimb ca am reusit sa ajungem mai de dimineata si ca am putut savura acest loc frumos pe care vi-l recomand ca un „must see” in Creta.

Plaja urmatoare pe care am ales-o intr-o alta zi a fost Stavros, renumita dupa ce s-a filmat aici filmul „Zorba Grecul”.Plaja Stavros este asezata in Peninsula Akrotiri din insula Creta. Intrarea in peninsula se face prin orasul Chania urmand indicatoarele catre aeroportul Chania. Este o plaja mai putin cautata de turistii care viziteaza insula, dar cu siguranta de asta este si foarte linistita. Peisajul selenar, linistea si poate mai mult ca orice, faptul ca aici s-a turnat filmul „Zorba Grecul”, atrage zilnic turistii care au la indemana un ghid din care afla de aceasta plaja. Altfel, este destul de greu sa o gasesti, ca de altfel toate locurile minunate din insulele grecesti. Chiar daca nu mergeti pentru o zi de plaja in Stavros, va recomand macar sa o vizitati. Taverna de pe plaja va primeste intr-un decor…cum altfel?… ca de film…pentru a degusta din bucataria cretana cu raki (deh, au fost si ei vizitati de turci) sau ouzo.Daca alegeti totusi Stavros pentru plaja va sfatuiesc sa nu uitati acasa papucii de baie deoarece in apa sunt pietre si pericole de intepaturi. Exista o oferta destul de larga de vile si pensiuni pentru cei care doresc sa se cazeze aici, iar cand am trecut noi unele chiar afisau ca mai au camere libere.

In zilele urmatoare am dorit sa vedem Chania, fosta capitala a insulei si care se afla la capatul vestic al autostrazii, fiind unul dintre cele mai pitoresti orase din Mediterana. Aici am vazut pe rand:

• Portul şi vechiul cartier veneţian din jurul lui – fortul veneţian Firkas, străzi pitoreşti, ruinele arsenalului, farul veneţian, Moscheea Ienicerilor (cea mai veche construcţie otomană din Creta)

• Piaţa acoperită şi străduţele din jurul ei, cu multe magazine ce vând marfă tradiţională

• Cartierul Splantzia – la nord de piaţa acoperită, zonă foarte pitorească, case cu balcoane de lemn, biseric

Tot aici am fost pentru prima data la Fish SPA, o experienta unica pe care nu trebuie sa o ratati. Senzatia pe care ti-o lasa pestisorii ce iti mananca de pe picioare si maini celulele moarte e inedita. Pretul era 20 minute/10 euro/persoana, insa pe noi ne-a lasat 30 minute la acelasi pret, ca bonus.Am fost si prin bazar, unde sunt multe produse din piele si produse locale, ulei de masline preparat in multe feluri, ulei cu ardei iute sau cu ierburi aromate. Portofele din piele naturala, genti, sandale, un rai pentru iubitorii de cumparaturi.

Rethymno este un alt oras vizitat si care se afla la 5 km de statiunea noastra, Platanias.  Este un oraş tradiţional, considerat capitala intelectuală a insulei Creta. Ne-am plimbat prin port, care este o uriasa cafenea in aer liber, unde am savurat cea mai mare si mai buna inghetata din Creta. Apoi am vizitat Fortezza, o fortăreaţa ce domină oraşul, unul din cele mai mari castele veneţiene. Este o fortificatie impresionanta, construita in 1573 si este unul din cele mai mari castele venetiene construite vreodata. Vegheaza asupra orasului de pe promontoriu si are patru bastioane si trei porti, gazduind Moscheea Ibrahim Han, construita pe locul fostei catedrale venetiene pe timpul ocupatiei turcilor. Reminescentele turcesti ale orasului sunt dovada unui trecut multietnic. Pana la obtinerea independentei Cretei in 1908, orasul avea o populatie turca numeroasa. Mai tarziu, multi au plecat spre Rodos, insula inca stapanita de turci.Am continuat drumul ce trece de castel si ne-am indreptat spre iesirea urmatoare din oras, catre un loc de unde se putea privi apusul.Am mai vizitat si intr- o alta zi acest oras, plimbandu-ne pe stadutele pavate cu pietre, intrand prin magazinele cu produse locale si  admirand iahturile acostate in port.Am lasat pentru ultima zi vizitarea zonei de est a Cretei, deoarece din Heraklion urma sa luam inapoi ferryboat-ul si ne-a fost mai la indemana sa parcurgem atunci cei 78 km.

Asa ca in ultima zi am pornit sa vizitam Palatul Knossos.  Ruinele palatului sunt o poarta spre trecutul minoic in care centaurii si minotaurii isi faceau loc in “Legendele Olimpului”.Este cel mai mare sit arheologic al Cretei datand din epoca bronzului. Palatul a fost centrul politic al culturii si civilizației minoice, fiind locuit vreme de cateva mii de ani, pana la abandonul lui in anul 1375 î.Hr., moment ce marcheaza sfarsitul civilizatiei minoice. Frescele de la Knossos reprezinta o sarbatoare cretana straveche, dansul cu taurul, al carei semnificatie tine de ideea cooperarii armonioase si nu de o confruntare antagonista ce ar duce la triumful omului.Potrivit legendei, Minotaurul, celebru personaj din mitologia greaca, jumatate om jumatate taur, traia intr-un labirint. Regele Minos al Atenei ii forta pe atenieni sa-i jertfeasca acestuia sapte tineri si sapte fecioare la fiecare noua ani. Sacrificiile s-au încheiat atunci cand Tezeu, fiul regelui, a reusit sa scape cu viata din aceasta incercare. Reusita lui s-a datorat Ariadnei, fiica regelui Cretei care, indragostita fiind de Tezeu, i-a dat acestuia un fir care sa-l calauzeasca inapoi dupa  ce acesta  va fi omorat Minotaurul. Dupa ce eroul Tezeu ucide Minotaurul se întoarce victorios calauzit de firul Ariadnei.Civilizatia minoica este considerata perioada de inflorire a insulei, minonienii avand reputatia de prima civilizatie avansata a Europei. De pe urma acesteia s-au pastrat palatele Knossos si Phaistos. Incepand cu anul 1420 î.Hr. minonienii au fost cuceriti de micenieni, veniti din Grecia continentala.Dupa vizitarea palatului, la iesire, vedem un indicator cu Cretaquarium si am zis ca nu ar fi rau sa tragem o fuga si pana acolo, mai ales ca nu erau mai mult de 5 km. Pe drum trecem si prin Mirtia, satul natal al lui Nikos Kazantzakis, autorul romanului „Alexis Zorba”, la celebritatea caruia a contribuit si ecranizare din 1964 „Zorba Grecul”, cu Anthony Quinn in rolul principal.

Dupa Cretaquarium  am pornit spre Agios Nikolaos, care se afla la 64 km de Heraklion. In aceasta parte a Cretei nu se putea gasi un loc mai frumos pentru a construi un oras. Situat in apropierea golfului Mirabello, orasul a fost intemeiat pe malul unei lagune, Voulismeni, inconjurata de palmieri si cafenele in aer liber. Cladiri vechi sunt ascunse printre blocuri noi si hoteluri moderne si, cu toate acestea, orasul are un farmec aparte. Zona de promenada din jurul lacului din mijlocul orasului este plina de taverne unde poti manca cel mai gustos rechin sau cea mai buna caracatita (din ce ne-am ales noi).Parcarea nu este o problema pentru cei care vor veni cu masina, deoarece orasul are langa port o parcare spatioasa, cu plata, ce-i drept,  insa este foarte la indemana find aproape de cele mai frumoase locuri din oras. Pretul este de 3 euro/zi.

Ajngem in sfarsit in Heraklion, capitala insulei, unde parcam masina aproape de port si pornim sa vizitam orasul. Vedem o taverna unde stateau agatate 3 caracatite si parca ne-a facut pofta de o portie, asa ca ne asezam si incepem sa ne consultam ce comandam. Ospatarita care ne-a condus la masa ne intreaba daca suntem din Romania si spre bucuria ei ii spunem ca da. Si ea este romanca si ne povesteste ca este stabilita de 2 ani acolo, casatorita cu un localnic, insa in glas trada un dor de casa. Ne-a servit cu cel mai mare drag si cea mai mare atentie, motiv pentru care si noi i-am lasat un bacsis pe masura.Ne- a recomandat sa ne plimbam pe la fortareata venetiana, insa ajunsi acolo valurile foarte mari nu te lasau sa inaintezi prea mult, decat daca doreai un dus. Ne-am multumit sa fotografiem de la distanta si sa admiram barcile din port.

Apoi a urmat iarasi un drum cu ferryboat-ul pana in Atena, unde am ajuns dimineata devreme.In aceasta vacanta am descoperit gastronomia locala, din care pot sa va recomand urmatoarele:

• Choirino kritiko – cotlete groase de porc
• Saligkaria stifado – mâncare de melci
• Loukanika – cârnaţi cretani
• Oktapodi stifado  – mâncare de caracatiţă
• branza la cuptor cu ardei iute, un deliciu
• o bautura portocalie, preparata din ouzo si suc de portocale sau morcovi, pe care ti-o aduceau cand cereai comanda, ca bonus

Preturile in  Creta nu par piperate fata de alte zone din Grecia, desi pe alocuri puteti citi ca asa este. Ca exemplu, am adunat cateva din ele.

O masa de peste bate spre 10-12 euro de persoana, este copioasa si extrem de gustoasa. Puteti incerca si souvlacki, adica frigarui cu carne si legume, si kleftico, adica friptura de miel aromata, dar, mai ales, garides, o salata de creveti care te face sa te lingi pe buze de placere. Daca sunteti adeptul vinului puteti consuma din variantele locale parfumate si cu tarie medie. Berea locala, gustoasa si mult mai aproape ca gust de berea romanesca va face sa scoateti din buzunar 3,5 euro. Berea straina ajunge la 6 euro. O inghetata delicioasa puteti gasi intre 4-8 euro, iar un cocktail gasiti intre 3,5 – 5 euro. De asemenea, o cafea este intre 2-4 euro, iar un frappe 2-3 euro. Un pahar de vin este 2 euro, iar cel de coniac 3,5 – 5 euro, in functie de cate stele are. Un peste la gratar sau o portie de kalamari ajunge in jur de 8 euro.

În ceea ce privește vremea, este foarte important de stiut ca in Creta se inregistrează vanturi puternice, atat iarna, cat si vara. Cel mai frecvent este meltemia sau vantul etesian, care vine din nord, din Marea Egee. Acesta are efecte diferite pe coasta nordica si pe cea sudica a insulei: pe coasta nordica provoaca valuri puternice, iar pe coasta sudica, desi marea ramane linistita, vantul ridica nisipul de pe plaja. Acest fenomen este mai frecvent in lunile iulie si august si dureaza de regula cateva zile.

Pe noi  Creta ne-a cucerit pe deplin, a fost o vacanta de neuitat, la care acum, cand scriu aceste randuri, ma gandesc cu nostalgie.