Am ales ca destinatie pentru un weekend prelungit Istanbul, dupa ce vizita de anul trecut ne-a facut sa ne dorim sa revenim aici si-n anii urmatori.Am ajuns pe 1 Mai cand demonstratiile erau in toi. Am inteles ulterior ca este o traditie ca de Ziua Muncii sa se iasa in strada, sa se strige diverse nemultumiri si eventual sa fie o incaierare cu fortele de ordine.

Din acest motiv, strada pe care trebuia sa ajungem la hotel (Dolmus Hotel) era blocata, pentru ca alesesem sa stam exact in centru. Asa ca a trebuit sa parcam masina la cateva strazi distanta si sa mergem in recunoastere pe jos. Pentru a gasi hotelul am intrebat in stanga si in dreapta, deoarece nu puteam sa mergem pe strada indicata de GPS care era blocata si ca atare trebuia sa mergem pe alte alei, iar aparatura moderna ce poate comunica cu satelitii la aflati la mii de km distanta nu putea gasi o strada aflata la doar cateva sute de metri de unde eram.

Ne-au ajutat pe rand un chelner de la un restaurant care ne-a insotit pret de cateva strazi si care apoi ne-a indicat o directie care s-a dovedit a fi destul de aproape de hotel, dar tot nu am ajuns unde trebuia. Era necesar sa trecem de o strada blocata de jandarmerie motiv pentru care am mers la ei sa le cerem voie sa mergem pe acolo. Nu doar ca ne-au lasat, dar chiar ne-au insotit o parte din drum pentru a ne ajuta sa gasim hotelul. Vazand ca nu il gasim, au rugat alti colegi sa mearga cu noi mai departe, si asa am ajuns sa avem si escorta pana la hotel.

Anul trecut a fost o revelatie pentru mine sa vad ca in Istanbul ma simt minunat ca roman si cred ca sunt multi care inteleg pe deplin ce vreau sa spun. Peste tot unde am mers, fie ca a fost restaurant, muzeu, magazine sau hotel, toti ne-au primit extrem de calduros, auzind ca suntem din Romania, automat numele de Hagi le venea instant in minte si pe buze.

Pe langa frumusetea Bosforului si coplesitoarea mostenire bizantina si otomana, Istanbulul ascunde un mare secret: mancare delicioasa, cu ingrediente locale, facuta dupa retete traditionale. Insa acest secret e dezvaluit odata ce pasesti pe strazile metropolei si in restaurante.Kataif cu inghetata este o alegere foarte buna intr-o zi calduroasa de mai:Mancarea din Istanbul e unul dintre punctele forte ale orasului – festinuri pentru care nu trebuie sa platesti decat cateva lire se întind in fata noastra, la orice ora din zi, ba chiar si din noapte, pentru ca orasul e plin de viata tot timpul.Daca te gandesti la religia musulmana, ai fi înclinat sa crezi ca Istanbul nu e chiar locul in care sa pierzi noptile pe strazi, cu o halba de bere ori un cocktail in mana. Orasul e mai european decat multe altele: poti sa te ratacesti pe stradutele din Beyoglu impanzite de petreceri tinute ad hoc in fata barurilor.Micul dejun perfect – Unul dintre momentele magice pe care ti le ofera Istanbulul este inainte de rasarit, cand poti auzi orasul trezindu-se: tanguirile muezinilor care cheama oamenii la rugaciune, pravaliile care isi deschid usile sa-si primeasca marfa pentru ziua care incepe, vechiul tramvai de pe strada Istiklal care acum se porneste… acesta este momentul in care te trezesti cu pofta de mancare cum numai in vacante mai vezi.In Istanbul trebuie neaparat sa gustati inghetata. Aroma este deosebita iar textura cu totul speciala, datorita ingredientelor folosite: salep (o faina obtinuta din macinarea bulbilor de orhidee) si mastic (o rasina obtinuta din arborele de mastic). Nu v-ati fi imaginat ca inghetata se poate intinde ca o guma de mestecat, nu-i asa? Si de cele mai multe ori, inghetata vine la pachet cu un mini spectacol oferit de catre vanzatori, care vor face sa apara si sa dispara cornete si bucati imense de inghetata.O surpriza pentru mine au fost fresh-urile de fructe proaspete, in special rodii si portocale, care se pot servi pe strada. Sunt preparate pe loc la un aparat manual, un fel de presa, si sunt perfecte pentru energizare si vitaminizare. Un pahar de suc de rodii costa cam 5 LT in centru, dar daca ne indepartam de zona turistica pretul scade, ajungand chiar si la 2,5 LT.Dincolo de a fi capitala neoficiala a Turciei, Istanbul reprezinta un furnicar de lumini si sclipici, un amalgam de strazi cu cladiri occidentale in umbra carora se ascund casute vechi, moschei cat vezi cu ochii, miros de carbuni in aer si strigate de rugaciune de cinci ori pe zi. Oameni de toate culorile se aduna aici pentru a se bucura de bunatatile unei culturi generoase, uimitoare prin exuberant  si culoare.Baclavalele si rahatul (lokum) fac cu ochiul din vitrinele magazinelor, alaturi de alte dulcegarii, care mai de care mai apetisante, cu nuci, alune si fistic, lucind de miere. Munti de rulouri colorate, cu tot felul de arome, invita pofticiosii sa guste din toate sortimentele.In Istanbul ceaiul se bea la orice ora si in orice context. Am vazut chelneri care sorbeau un ceai intre doua comenzi, precum si vanzatori stand la taclale pe scaunele mici in timp ce isi savurau licoarea.Daca doriti sa va racoriti, pentru ca in Istanbul poate fi foarte cald si in luna mai , alegeti unul din parcurile aflate in piata cu Moscheea Albastra sau o plimbare pe malul Bosforului.Istiklal Caddesi este una dintre cele mai aglomerate strazi din Istanbul, fiind atat un loc de shopping, cat si o zona de promenada. Artera este presarata cu mall-uri si magazine de firma, precum si cu cafenele, fast-food-uri sau mici afaceri care vand produse traditionale sau suveniruri.Istiklal se intinde de la Piata Taksim si pana la Tunel, avand o lungime de aproximativ 1,6 kilometri. De-a lungul strazii circula unul dintre cele doua tramvaie nostalgice.Bulevardul este inchis circulatiei rutiere, fiind totusi traversat de numeroase strazi pe care circula autoturisme. Pe aleile adiacente exista numeroase restaurante, cluburi si cafenele.

Piata Taksim am gasit-o linistita, fara demnostranti si forte de ordine. Doar un cobzar canta in ritmuri orientale.Am regasit orasul asa cum il lasesem anul trecut, plin de viata, aglomerat, un amalgam de culori si muzica la tot pasul. Un oras in care nu te poti plictisi.